BUDAU P.GHEORGHE spune:
19 Octombrie 2009 la 14:43
Rugaciune pentru PS.Daniil
Da-i harul Tau, pune in el virtutile ceresti pe care le dai celor care te iubesc pe Tine si da-i binecuvantarea Bisericii Tale intemeiate pe sangele iubitului Tau Fiu.
Fa-l pe dansul fiu adevarat al Bisericii , binecuvantat de ierarhi si iubit de popor ca, deplin luminat cu lumina cunostintei Tale sa duca neamul acesta al Tau, Doamne, pe drumul salvarii din necazurile in care propriile pacate l-au scufundat, spre Soarele Dreptatii, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfanta Marie,mama lui Dumnezeu,roaga-te pentru noi pacatosii, ocroteste hunedorenii ,neamul si tara noastra! Toate puterile ceresti, aparati pamantul tarii noastre de vrajmasului
luni, 19 octombrie 2009
Bogăţia morală şi spirituală a persoanelor vârstnice
Bogăţia morală şi spirituală a persoanelor vârstnice
Au trezit un vast ecou cuvintele lui Benedict al XVI-lea referitoare la starea de solitudine în care trăiesc adesea bătrânii. Papa a subliniat că în societatea contemporană, „atâtea persoane vârstnice suferă de multe forme de sărăcie dar şi de singurătate, de solitudine, uneori abandonate de familiile lor”. Cea de duminică este doar ultima dintr-o serie de intervenţii ale Pontifului cu privire la dificultăţile crescânde ale persoanelor vârstnice în faţa „relativismului în plină amploare” care a slăbit valorile fundamentale ale nucleului familial.
Când viaţa pierde din forţă, devine fragilă, şubredă ca în anii bătrâneţii, ea nu pierde niciodată din valoarea şi din demnitatea ei: Benedict al XVI-lea afirma aceasta cu multă vigoare vorbind Academiei Pontificale pentru Viaţă, la 25 februarie 2008. Într-o societate complexă şi influenţată de dinamicele productivităţii, observa Papa cu acea ocazie, persoanele fragile riscă „în momentele de dificultate economică” sau de boală, „să fie doborâte”. Cei dintâi care suferă de această situaţie sunt tocmai bătrânii:
• Din ce în ce mai frecvent se găsesc în marile oraşe persoane vârstnice şi singure, chir şi în momentele de boală gravă şi în apropierea morţii. În asemenea situaţii, împingerile spre eutanasie devin presante, mai cu seamă când se insinuează o viziune utilitaristă despre persoană.
De aceea, este îndemnul Papei, e nevoie de un efort concentrat pentru ca societatea civilă şi comunitatea credincioşilor să facă astfel ca toţi să poată trăi demn şi să traverseze momentul încercării şi al moţii în cea mai bună condiţie de fraternitate şi solidaritate. O provocare, desigur, şi mai urgentă, releva Papa vorbind Plenarei departamentului pentru Familie, în faţa înaintării culturii morţii „care pândeşte şi anotimpul bătrâneţii”:
• Astăzi, evoluţia economică şi socială a purtat transformări profunde în viaţa familiilor. Vârstnicii, între care mulţi bunici, s-au trezit într-un fel de ‚zonă de parcare’: unii îşi dau seama că sunt o povară în familie şi preferă să trăiască singuri sau în case de bătrâni, cu toate consecinţele pe care aceste alegeri le comportă (5 aprilie 2008).
Dar nu trebuie să ne descurajăm. Benedict al XVI-lea pune accentul pe rolul bunicilor, vârstnici prin definiţie, pe care l-au desfăşurat mereu pentru a ţine unite familiile. Bunicii, afirma Papa în data de 26 iulie anul acesta vorbind despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Macii Domnului, „sunt depozitarii şi adesea martorii valorilor fundamentale ale vieţii”. Un patrimoniu preţios pe care vârstnicii îl dau familiilor cu dragoste şi generozitate:
• Sarcina educativă a bunicilor este întotdeauna foarte importantă, şi devine mai mult încă atunci când, din diferite motive, părinţii nu sunt în stare să asigure o adecvată prezenţă alături de fiii lor în vârsta creşterii.
Bunicii, cu „robusteţea lor de valori şi proiecte”, observa Pontiful, „sunt o comoară de care nu trebuie să privăm noile generaţii”. Şi Papa încurajează la a porni din nou de la bunici, de la cei vârstnici, pentru a răspunde crizei familiei:
• Să revină bunicii şi să fie prezenţă vie în familie, în Biserică şi în societate. În ceea ce priveşte familia, bunicii să continue să fie martori de unitate, de valori bazate pe fidelitatea unei iubiri unice ce generează credinţa şi bucuria de a trăi (Discurs din 5 aprilie 2008 către Plenara Consiliului Pontifical pentru Familie”.
Au trezit un vast ecou cuvintele lui Benedict al XVI-lea referitoare la starea de solitudine în care trăiesc adesea bătrânii. Papa a subliniat că în societatea contemporană, „atâtea persoane vârstnice suferă de multe forme de sărăcie dar şi de singurătate, de solitudine, uneori abandonate de familiile lor”. Cea de duminică este doar ultima dintr-o serie de intervenţii ale Pontifului cu privire la dificultăţile crescânde ale persoanelor vârstnice în faţa „relativismului în plină amploare” care a slăbit valorile fundamentale ale nucleului familial.
Când viaţa pierde din forţă, devine fragilă, şubredă ca în anii bătrâneţii, ea nu pierde niciodată din valoarea şi din demnitatea ei: Benedict al XVI-lea afirma aceasta cu multă vigoare vorbind Academiei Pontificale pentru Viaţă, la 25 februarie 2008. Într-o societate complexă şi influenţată de dinamicele productivităţii, observa Papa cu acea ocazie, persoanele fragile riscă „în momentele de dificultate economică” sau de boală, „să fie doborâte”. Cei dintâi care suferă de această situaţie sunt tocmai bătrânii:
• Din ce în ce mai frecvent se găsesc în marile oraşe persoane vârstnice şi singure, chir şi în momentele de boală gravă şi în apropierea morţii. În asemenea situaţii, împingerile spre eutanasie devin presante, mai cu seamă când se insinuează o viziune utilitaristă despre persoană.
De aceea, este îndemnul Papei, e nevoie de un efort concentrat pentru ca societatea civilă şi comunitatea credincioşilor să facă astfel ca toţi să poată trăi demn şi să traverseze momentul încercării şi al moţii în cea mai bună condiţie de fraternitate şi solidaritate. O provocare, desigur, şi mai urgentă, releva Papa vorbind Plenarei departamentului pentru Familie, în faţa înaintării culturii morţii „care pândeşte şi anotimpul bătrâneţii”:
• Astăzi, evoluţia economică şi socială a purtat transformări profunde în viaţa familiilor. Vârstnicii, între care mulţi bunici, s-au trezit într-un fel de ‚zonă de parcare’: unii îşi dau seama că sunt o povară în familie şi preferă să trăiască singuri sau în case de bătrâni, cu toate consecinţele pe care aceste alegeri le comportă (5 aprilie 2008).
Dar nu trebuie să ne descurajăm. Benedict al XVI-lea pune accentul pe rolul bunicilor, vârstnici prin definiţie, pe care l-au desfăşurat mereu pentru a ţine unite familiile. Bunicii, afirma Papa în data de 26 iulie anul acesta vorbind despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Macii Domnului, „sunt depozitarii şi adesea martorii valorilor fundamentale ale vieţii”. Un patrimoniu preţios pe care vârstnicii îl dau familiilor cu dragoste şi generozitate:
• Sarcina educativă a bunicilor este întotdeauna foarte importantă, şi devine mai mult încă atunci când, din diferite motive, părinţii nu sunt în stare să asigure o adecvată prezenţă alături de fiii lor în vârsta creşterii.
Bunicii, cu „robusteţea lor de valori şi proiecte”, observa Pontiful, „sunt o comoară de care nu trebuie să privăm noile generaţii”. Şi Papa încurajează la a porni din nou de la bunici, de la cei vârstnici, pentru a răspunde crizei familiei:
• Să revină bunicii şi să fie prezenţă vie în familie, în Biserică şi în societate. În ceea ce priveşte familia, bunicii să continue să fie martori de unitate, de valori bazate pe fidelitatea unei iubiri unice ce generează credinţa şi bucuria de a trăi (Discurs din 5 aprilie 2008 către Plenara Consiliului Pontifical pentru Familie”.
duminică, 18 octombrie 2009
Conferinţa privind maladia SIDA în domeniul pediatric
Conferinţa privind maladia SIDA în domeniul pediatric
[2009-10-15]
15/10/2009 14.51.56
S-a deschis miercuri 15.10.2009, la Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce” din Roma, conferinţa cu privire la SIDA în rândul copiilor. Promovată de Caritas Internationalis şi de Ambasada Americană pe lângă Sfântul Scaun, conferinţa reuneşte – în cele trei zile de dezbateri – exponenţi ai Sfântului Scaun şi ai Naţiunilor Unite, personalităţi laice şi ecleziastice care activează în cadrul luptei împotriva HIV/SIDA şi reprezentanţi ai marilor companii farmaceutice.
A uni forţele pentru a pune capăt scandalului privind copiii victime ale maladiei HIV/SIDA. Acesta este puternicul mesaj lansat de Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce”. Conferinţa s-a deschis cu intervenţia mons. Jean-Marie Musivi Mpendawatu, subsecretar în cadrul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Operatorilor Sanitari, care a indicat principalele linii de orientare – în domeniul asistenţei şi al prevenirii – abordate de Biserică în lupta împotriva maladiei SIDA.
Mons. Mpendawatu a subliniat încă o dată că abstinenţa, castitatea şi fidelitatea conjugală sunt absolut necesare pentru a învinge pandemia. A evidenţiat, de asemenea, că organizaţiile catolice de caritate care activează în domeniul luptei împotriva acestei maladii nu trebuie să se alieze cu realităţi care trădează propria lor identitate. În plus, a amintit de apelul lui Benedict al XVI-lea în favoarea unui acces cât mai facil la medicamentele antiretrovirale.
În cadrul dezbaterilor a intervenit şi noul ambasador american pe lângă Sfântul Scaun, Miguel Díaz care dat asigurări privind eforturile administraţiei Obama în lupta contro SIDA.
Ambasadorul american l-a indicat pe Sfântul Damian de Veuster, apostolul leproşilor, care a fost canonizat duminica trecută, ca pe un exemplu extrem de actual pentru înfruntarea unei realităţi complexe precum cea a maladiei SIDA. El a subliniat de asemenea semnificativa coincidenţă dintre conferinţa despre SIDA şi Sinodul pentru Africa, continent care suferă mai mult decât oricare altul din cauza acestei pandemii.
În discursul ţinut de secretarul general al asociaţiei Caritas Internaţionalis, Lesley- Ann Knight s-a denunţat scandalul SIDA pediatric. În ţările în curs de dezvoltare, a continuat, lipsesc instrumentele pentru diagnosticarea mamelor şi medicamente adecvate pentru tratarea copiilor seropozitivi. Tocmai de aceea, a explicat, Caritas Internationalis a lansat o campanie pentru promovarea producţiei şi distribuirii medicamentelor, în special în zonele rurale.
Radio Vatican
Sursa: Dr. Gheorghe P. Budau
[2009-10-15]
15/10/2009 14.51.56
S-a deschis miercuri 15.10.2009, la Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce” din Roma, conferinţa cu privire la SIDA în rândul copiilor. Promovată de Caritas Internationalis şi de Ambasada Americană pe lângă Sfântul Scaun, conferinţa reuneşte – în cele trei zile de dezbateri – exponenţi ai Sfântului Scaun şi ai Naţiunilor Unite, personalităţi laice şi ecleziastice care activează în cadrul luptei împotriva HIV/SIDA şi reprezentanţi ai marilor companii farmaceutice.
A uni forţele pentru a pune capăt scandalului privind copiii victime ale maladiei HIV/SIDA. Acesta este puternicul mesaj lansat de Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce”. Conferinţa s-a deschis cu intervenţia mons. Jean-Marie Musivi Mpendawatu, subsecretar în cadrul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Operatorilor Sanitari, care a indicat principalele linii de orientare – în domeniul asistenţei şi al prevenirii – abordate de Biserică în lupta împotriva maladiei SIDA.
Mons. Mpendawatu a subliniat încă o dată că abstinenţa, castitatea şi fidelitatea conjugală sunt absolut necesare pentru a învinge pandemia. A evidenţiat, de asemenea, că organizaţiile catolice de caritate care activează în domeniul luptei împotriva acestei maladii nu trebuie să se alieze cu realităţi care trădează propria lor identitate. În plus, a amintit de apelul lui Benedict al XVI-lea în favoarea unui acces cât mai facil la medicamentele antiretrovirale.
În cadrul dezbaterilor a intervenit şi noul ambasador american pe lângă Sfântul Scaun, Miguel Díaz care dat asigurări privind eforturile administraţiei Obama în lupta contro SIDA.
Ambasadorul american l-a indicat pe Sfântul Damian de Veuster, apostolul leproşilor, care a fost canonizat duminica trecută, ca pe un exemplu extrem de actual pentru înfruntarea unei realităţi complexe precum cea a maladiei SIDA. El a subliniat de asemenea semnificativa coincidenţă dintre conferinţa despre SIDA şi Sinodul pentru Africa, continent care suferă mai mult decât oricare altul din cauza acestei pandemii.
În discursul ţinut de secretarul general al asociaţiei Caritas Internaţionalis, Lesley- Ann Knight s-a denunţat scandalul SIDA pediatric. În ţările în curs de dezvoltare, a continuat, lipsesc instrumentele pentru diagnosticarea mamelor şi medicamente adecvate pentru tratarea copiilor seropozitivi. Tocmai de aceea, a explicat, Caritas Internationalis a lansat o campanie pentru promovarea producţiei şi distribuirii medicamentelor, în special în zonele rurale.
Radio Vatican
Sursa: Dr. Gheorghe P. Budau
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Luca medicul iubit
Luca medicul iubit
[2009-10-17]
Dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este singurul care nu face parte din poporul israelit şi nu l-a văzut pe Domnul în timpul vieţii sale pământeşti. Era de fel din oraşul Antiohia şi aparţinea populaţiei de limbă greacă. Se pare că în tinereţe s-a pregătit să devină medic, deoarece Sfântul Apostol Pavel, în scrisoarea către Coloseni (4,14) îl numeşte 'Luca, medicul iubit'. Nu se ştie nimic despre data când a îmbrăţişat religia creştină, dar e posibil să fi făcut acest lucru în anul 42, când Pavel şi Barnaba au venit şi au predicat Evanghelia în Antiohia, sau câţiva ani mai târziu, după aşezarea în metropola Siriei a creştinilor fugiţi din Ierusalim, în urma uciderii cu pietre a Sfântului Ştefan.
Pe Sfântul Luca îl întâlnim pentru prima dată la Troas, alături de apostolul Pavel, pe care îl va urma în călătoriile sale misionare, rămânând alături de el atât în prima captivitate (Fapte 27,1-28) cât şi în ultimii doi ani de viaţă petrecuţi în închisoare la Roma (2Tim. 4,11). Despre restul vieţii sale nu mai aflăm nimic în cărţile Noului Testament. Într-o scriere din secolul II, Prologul antimarcionit al Evangheliei lui Luca, astfel este sintetizată viaţa lui: 'Luca, sirian din Antiohia, de profesiune medic, ucenic al Apostolilor, l-a urmat pe Paul până la depunerea mărturiei de credinţă prin martiriu. A slujit fără rezervă pe Domnul, nu şi-a luat soţie şi nu a avut copii. A murit la vârsta de 84 de ani, în provincia Beoţia, din Grecia, plin de Duhul Sfânt'.
De la Sfântul Luca ne-a rămas o istorisire a vieţii şi învăţăturilor Mântuitorului Isus, carte ce este primită de Biserică drept a treia Evanghelie, precum şi o scriere despre evenimentele petrecute după înălţarea la cer a Domnului, cu o referire mai amplă la convertirea şi activitatea Sfântului Pavel, scriere numită 'Faptele Apostolilor'. Amândouă cărţile sunt adresate lui Teofil, personaj de vază în comunitatea creştină, sau un nume simbolic, Teofil = iubitor de Dumnezeu, sub care se înţelege mulţimea credincioşilor. Pentru întocmirea acestor lucrări, Luca a cercetat şi confruntat tot ce se scrisese până atunci, precum şi eventualii martori oculari. 'Deoarece mulţi s-au apucat să întocmească o povestire a faptelor petrecute printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei ce dintru început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai Cuvântului, după ce le-am cercetat pe toate de la început cu de-amănuntul, m-am hotărât şi eu să le scriu pas cu pas, pentru tine, cinstite Teofile, ca să-ţi dai seama de temeinicia cuvintelor date ţie ca învăţătură' (Luca 1,1-4).
Mai mult decât ceilalţi evanghelişti, Luca ne prezintă pe larg fizionomia umană a Răscumpărătorului, bunătatea lui, delicateţea faţă de cei săraci şi părăsiţi, grija faţă de cei care se întorc de pe căile păcatului.
El este singurul care istoriseşte naşterea lui Ioan Botezătorul, vizita Mariei la verişoara ei Elisabeta, diferite fapte din timpul copilăriei lui Isus, fapt pentru care a fost numit biograful Maicii Domnului şi al copilăriei lui Isus. Există exegeţi care presupun o întâlnire personală între Sfântul Luca şi Preacurata Fecioară Maria, şi nu exclud posibilitatea ca ea însăşi să-i fi dictat imnul sublim ce l-a înălţat către Atotputernicul la întâlnirea cu mama lui Ioan Botezătorul. O tradiţie veche ne spune că Sfântul Luca a fixat şi prin culori, într-o icoană, trăsăturile feţei Maicii Domnului.
Sfântul Luca a reţinut câteva parabole şi cuvinte ale lui Isus, pe care ceilalţi evanghelişti nu le amintesc; astfel, singur Luca istoriseşte parabola drahmei pierdute, a fiului risipitor, a vameşului şi fariseului, a lui Lazăr cel sărac şi bogatul nemilostiv; tot numai el a reţinut cuvintele lui Isus despre femeia păcătoasă: 'I se iartă păcatele ei multe, pentru că mult a iubit' (Luca 7,47); de asemenea şi cuvintele adresate femeilor în drumul spre calvar: 'Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci pe voi înşivă şi pe copiii voştri...' (Luca 23,28); tot el singur ne relatează rugăciunea lui Isus pe Cruce: 'Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac' (Luca 23,35), precum şi promisiunea dată tâlharului: 'Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai' (Luca 23,43). Evanghelia după Sfântul Luca ne ajută să cunoaştem mai bine gingăşia omenească şi nesfârşita iubire divină a Răscumpărătorului lumii; pentru acest motiv, Dante îl numeşte pe Sfântul Luca 'istoricul îndurării lui Cristos
fiducus.blogspot.com
[2009-10-17]
Dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este singurul care nu face parte din poporul israelit şi nu l-a văzut pe Domnul în timpul vieţii sale pământeşti. Era de fel din oraşul Antiohia şi aparţinea populaţiei de limbă greacă. Se pare că în tinereţe s-a pregătit să devină medic, deoarece Sfântul Apostol Pavel, în scrisoarea către Coloseni (4,14) îl numeşte 'Luca, medicul iubit'. Nu se ştie nimic despre data când a îmbrăţişat religia creştină, dar e posibil să fi făcut acest lucru în anul 42, când Pavel şi Barnaba au venit şi au predicat Evanghelia în Antiohia, sau câţiva ani mai târziu, după aşezarea în metropola Siriei a creştinilor fugiţi din Ierusalim, în urma uciderii cu pietre a Sfântului Ştefan.
Pe Sfântul Luca îl întâlnim pentru prima dată la Troas, alături de apostolul Pavel, pe care îl va urma în călătoriile sale misionare, rămânând alături de el atât în prima captivitate (Fapte 27,1-28) cât şi în ultimii doi ani de viaţă petrecuţi în închisoare la Roma (2Tim. 4,11). Despre restul vieţii sale nu mai aflăm nimic în cărţile Noului Testament. Într-o scriere din secolul II, Prologul antimarcionit al Evangheliei lui Luca, astfel este sintetizată viaţa lui: 'Luca, sirian din Antiohia, de profesiune medic, ucenic al Apostolilor, l-a urmat pe Paul până la depunerea mărturiei de credinţă prin martiriu. A slujit fără rezervă pe Domnul, nu şi-a luat soţie şi nu a avut copii. A murit la vârsta de 84 de ani, în provincia Beoţia, din Grecia, plin de Duhul Sfânt'.
De la Sfântul Luca ne-a rămas o istorisire a vieţii şi învăţăturilor Mântuitorului Isus, carte ce este primită de Biserică drept a treia Evanghelie, precum şi o scriere despre evenimentele petrecute după înălţarea la cer a Domnului, cu o referire mai amplă la convertirea şi activitatea Sfântului Pavel, scriere numită 'Faptele Apostolilor'. Amândouă cărţile sunt adresate lui Teofil, personaj de vază în comunitatea creştină, sau un nume simbolic, Teofil = iubitor de Dumnezeu, sub care se înţelege mulţimea credincioşilor. Pentru întocmirea acestor lucrări, Luca a cercetat şi confruntat tot ce se scrisese până atunci, precum şi eventualii martori oculari. 'Deoarece mulţi s-au apucat să întocmească o povestire a faptelor petrecute printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei ce dintru început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai Cuvântului, după ce le-am cercetat pe toate de la început cu de-amănuntul, m-am hotărât şi eu să le scriu pas cu pas, pentru tine, cinstite Teofile, ca să-ţi dai seama de temeinicia cuvintelor date ţie ca învăţătură' (Luca 1,1-4).
Mai mult decât ceilalţi evanghelişti, Luca ne prezintă pe larg fizionomia umană a Răscumpărătorului, bunătatea lui, delicateţea faţă de cei săraci şi părăsiţi, grija faţă de cei care se întorc de pe căile păcatului.
El este singurul care istoriseşte naşterea lui Ioan Botezătorul, vizita Mariei la verişoara ei Elisabeta, diferite fapte din timpul copilăriei lui Isus, fapt pentru care a fost numit biograful Maicii Domnului şi al copilăriei lui Isus. Există exegeţi care presupun o întâlnire personală între Sfântul Luca şi Preacurata Fecioară Maria, şi nu exclud posibilitatea ca ea însăşi să-i fi dictat imnul sublim ce l-a înălţat către Atotputernicul la întâlnirea cu mama lui Ioan Botezătorul. O tradiţie veche ne spune că Sfântul Luca a fixat şi prin culori, într-o icoană, trăsăturile feţei Maicii Domnului.
Sfântul Luca a reţinut câteva parabole şi cuvinte ale lui Isus, pe care ceilalţi evanghelişti nu le amintesc; astfel, singur Luca istoriseşte parabola drahmei pierdute, a fiului risipitor, a vameşului şi fariseului, a lui Lazăr cel sărac şi bogatul nemilostiv; tot numai el a reţinut cuvintele lui Isus despre femeia păcătoasă: 'I se iartă păcatele ei multe, pentru că mult a iubit' (Luca 7,47); de asemenea şi cuvintele adresate femeilor în drumul spre calvar: 'Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci pe voi înşivă şi pe copiii voştri...' (Luca 23,28); tot el singur ne relatează rugăciunea lui Isus pe Cruce: 'Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac' (Luca 23,35), precum şi promisiunea dată tâlharului: 'Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai' (Luca 23,43). Evanghelia după Sfântul Luca ne ajută să cunoaştem mai bine gingăşia omenească şi nesfârşita iubire divină a Răscumpărătorului lumii; pentru acest motiv, Dante îl numeşte pe Sfântul Luca 'istoricul îndurării lui Cristos
fiducus.blogspot.com
Protejarea drepturilor copilului
Statul de drept trebuie să servească ca fundament al unei societăţi mai juste. Astfel a subliniat joi (15 octombrie 2009) arhiepiscopul Celestino Migliore în cadrul celei de-a şasea comisii, în contextul Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Tot joi, observatorul permanent al Sfântului Scaun pe lângă ONU, la New York, a intervenit în legătură cu promovarea şi protejarea drepturilor copilului.
Nu trebuie uitat niciodată – a spus – că în spatele unei legi drepte stă întotdeauna o valoare, altfel chiar şi dreptul ar putea deveni un instrument de opresiune. Astfel a subliniat mons. Celestino Migliore în discursul ţinut la Palatul de Sticlă, în cadrul căruia a afirmat încă o dată necesitatea unei reforme a ONU.
Observatorul vatican a intervenit şi asupra protejării drepturilor copilului , îndemnând guvernele care au adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului să o aplice în mod concret şi eficient. Prelatul a denunţat faptul că în ultimul deceniu mai mult de două milioane de copii au fost ucişi în timpul conflictelor armate, în vreme ce şase milioane de copii au rămas cu dizabilităţi, iar 300 de mii au fost recrutaţi pentru a deveni copii-soldat. A amintit de asemenea de copiii victime ale analfabetismului, ale foamei şi violenţei; victime ale maladiei SIDA, fără a uita de copiii cărora le este negat dreptul la viaţă. Prelatul a subliniat rolul familiei în protejarea drepturilor copilului, amintind că Sfântul Scaun îşi reafirmă preocuparea pentru binele tuturor copiilor şi a familiilor lor, continuând să ceară Statelor să facă acelaşi lucru, amintind că copiii merită să crească într-un mediu care să le protejeze demnitatea.
Nu trebuie uitat niciodată – a spus – că în spatele unei legi drepte stă întotdeauna o valoare, altfel chiar şi dreptul ar putea deveni un instrument de opresiune. Astfel a subliniat mons. Celestino Migliore în discursul ţinut la Palatul de Sticlă, în cadrul căruia a afirmat încă o dată necesitatea unei reforme a ONU.
Observatorul vatican a intervenit şi asupra protejării drepturilor copilului , îndemnând guvernele care au adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului să o aplice în mod concret şi eficient. Prelatul a denunţat faptul că în ultimul deceniu mai mult de două milioane de copii au fost ucişi în timpul conflictelor armate, în vreme ce şase milioane de copii au rămas cu dizabilităţi, iar 300 de mii au fost recrutaţi pentru a deveni copii-soldat. A amintit de asemenea de copiii victime ale analfabetismului, ale foamei şi violenţei; victime ale maladiei SIDA, fără a uita de copiii cărora le este negat dreptul la viaţă. Prelatul a subliniat rolul familiei în protejarea drepturilor copilului, amintind că Sfântul Scaun îşi reafirmă preocuparea pentru binele tuturor copiilor şi a familiilor lor, continuând să ceară Statelor să facă acelaşi lucru, amintind că copiii merită să crească într-un mediu care să le protejeze demnitatea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)