SANTO SUBITO

SANTO SUBITO
Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea a învins prin miracol boala Parkinson, a început să vorbească inimilor celor mai sensibile de pe pământ,
Simplu şi sincer în faţa celor puternici, care obişnuiţi cu conversaţiile diplomatice, cu strategiile verbale, în faţa cuvintelor sale limpezi, uitau de “coroane”, de funcţii şi mândrie şi îngenuncheau în faţa sa pentru a-i săruta mâinile oneste.
L-am văzut îmbrăţişând copiii de orice rasă şi condiţie socială. A binecuvântat creştini europeni, africani, sud-americani, australieni…
L-am admirat rugându-se în genunchi la Lourdes, Fatima, la Sfântul Mormânt sau într-o parohie romană, apoi, mergând încet, singur, sprijinindu-se în baston, într-o pădure din Valle d`Aosta.
Pentru noi, românii, vizita în România în perioada 7-9 mai 1999 va rămâne înscrisă cu litere de aur în istoria noastră contemporană dar, mai ales, în sufletele şi în inimile noastre. Papa Ioan Paul al II-lea vizita atunci pentru prima dată o ţară majoritar ortodoxă şi a fost primit cu mult respect şi entuziasm.
La Liturghia celebrată de Sfântul Părinte la Parcul Izvor din Bucureşti, mulţimea aflată acolo a început să scandeze: “Unitate! Unitate! Unitate!” şi “Vivat papa! Vivat papa! Vivat papa!”
Câte amintiri de neuitat! Toţi l-am iubit pe papa Wojtyla. Cum am putea uita acea mână care tremura de suferinţă, în timp ce trasa o cruce în aer? Cu siguranţă ea va rămâne unică şi inconfundabilă.
A iubit şi a iertat, trebuie apreciat foarte mult deschiderea sa către toţi oamenii, fie ei creştini sau necreştinit, tineri, bolnavi, bătrâni.
Îmi amintesc scandarea: “Santo subito! Santo subito!” (Sfânt imediat! Sfânt imediat!)
Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat un asemenea papă. Să ne rugăm să fie ridicat cât mai curând la cinstea altarelor!
ÎNĂLŢĂM RUGĂCIUNI LA ÎMPLINIREA A 10 ANI DE LA MEMORIABILELE CUVINTE SPUSE:
“ROMÂNIA ESTE GRĂDINA MAICII DOMNULUI!“