21 . NU eutanasiei DA ingrijirilor paleative
Crestinul, cand este grav bolnav, isi gaseste refugiu in iubirea si providenta lui Dumnezeu, dar nu uita sa ceara si ajutorul stiintei. Nici indiferenta, nici fatalismul, nici panica si nici deznadejdea n-au loc viata rcredinciusului Astfel, accepta cu rabdare boala sa, incercand sa castige un folos duhovnicesc, pentru ca boala este o invatatura de mare valoare.
Suferintele, durerile si incercarile, in general, sunt date omului sau permise de Dumnezeu pentru urmatoarele scopuri binefacatoare :
a)ca o incercare a omului"Ca pe aur in topitorie, asa i-a lamurit” Intelep lui. Solomon 3, 6) ;
b) pentru cainta : "Doamne, pe Tine Te-au cautat si in vreme de restriste.(Isaia 26, 16) ;
c) pentru umilinta : "Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc" (II Cor. 12, 7) ;
d) pentru dovada simpatiei si iubirii din partea celor care nu su¬fera, pentru cei care sufera ;
e) pentru cinste si slava celor care rabda si lupta pana la sfarsit : "Fericiti cei prigoniti pentru dreptate, ca a lor este imparatia ceruri¬lor" (Matei 5, 10)
f) pentru aratarea atotputerniciei lui Dumnezeu (Vezi cazul orbu¬lui din nastere) ;
g) pentru pedeapsa. De exemplu, plagile trimise de Dumnezeu lui Faraon ;
si pentru alte multe scopuri.
In consecinta, credinciosul trebuie sa rabde cele date de Dumnezeu prin cainta, deoarece,dupa invatatura crestina, nu exista pacat care nu poate fi iertat de El.
Incredintandu-ne in mila si iubirea lui Dumnezeu, ajungem la concluzia ca niciodata nu avem dreptul sa intervenim cu brutalitate in scoaterea vietii celui suferind, avand ca pretext mila sau compatimirea lui. Exemplu ne-a dat insusi Mantuitorul "tamaduind toata boala si toata neputinta in popor" (Matei IV, 23) si "umbland toata viata Sa, facand binesi vindecand pe toti" (Fapte 10, 38).
luni, 26 octombrie 2009
vineri, 23 octombrie 2009
Etica si spiritualitatea sanatatii
A privi persoana bolnavă în integralitatea ei: este îndemnul arhiepiscopului Zygmunt Zimowski care zilele trecute a intervenit la la seminarul pe tema „Etica şi spiritualitatea sănătăţii. Madicamente tradiţionale şi complementare. Noi cercetări şi orientări” organizat la Roma sub preşedinţia cardinalului Paul Poupard. În intervenţia sa, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Pastorala Lucrătorilor Sanitari s-a oprit asupra dimensiunii spirituale a îngrijirii bolnavilor.
În îngrijirea bolnavului, medicul trebuie să ia în considerare faptul că „etica şi spiritualitatea constituie esenţa fiinţei umane”. Prelatul polonez, preşedinte al departamentului pontifical pentru pastorala sănătăţii a subliniat că etica şi spiritualitatea îşi dezvăluie toată însemnătatea şi bogăţia în domeniul sănătăţii, al suferinţei şi bolii. Ele se prezintă mult mai degrabă ca o exigenţă şi o experienţă, mult înainte de a fi o elaborare tehnică”. Date fiind limitele medicinii oficiale, e necesar ca personalul sanitar să privească la persoana bolnavă „în integralitatea ei”. Serviciul acordat bolnavilor, a reamintit îmbrăţişează toate dimensiunile persoanei umane: fizică, psihică, spirituală şi socială”. Iată de ce, în învăţăturile sale, Biserica oferă „o bază antropologică temeinică reflecţiei etice şi bioetice” şi în acelaşi timp „recunoaşte expres responsabilităţi etice lucrătorilor medicali”.
Acesta este motivul pentru care Biserica învaţă că slujirea pastorală „în contextul structurilor sanitare, nu poate în nici un mod să se reducă la administrarea Sacramentelor bolnavului”. Este vorba mai degrabă de o acţiune bisericească în care viaţa sacramentală a bolnavilor şi a personalului medical se integrează prin vestirea convinsă şi constantă a Evangheliei”. Cu atât mai mult astăzi, spunea papa Ioan Paul al II-lea, într-o lume în care pericolele pot să se ascundă în spatele arsenalului de tehnici şi dispozitive ultramoderne sau pot proveni din solitudinea dezolantă a bolnavilor lăsaţi singuri în voia sorţii”. Mons. Zimowski a precizat, totuşi, că în viziunea creştină, salvgardarea bunei sănătăţi nu este scopul ultim al vieţii. Cum afirmă Benedict al XVI-lea în Enciclica Spe Salvi, „trebuie să facem tot posibilul pentru a depăşi suferinţa, dar a o elimina complet din lume nu stă în posibilităţile noastre”.
DR. Gheorghe P.Budau
În îngrijirea bolnavului, medicul trebuie să ia în considerare faptul că „etica şi spiritualitatea constituie esenţa fiinţei umane”. Prelatul polonez, preşedinte al departamentului pontifical pentru pastorala sănătăţii a subliniat că etica şi spiritualitatea îşi dezvăluie toată însemnătatea şi bogăţia în domeniul sănătăţii, al suferinţei şi bolii. Ele se prezintă mult mai degrabă ca o exigenţă şi o experienţă, mult înainte de a fi o elaborare tehnică”. Date fiind limitele medicinii oficiale, e necesar ca personalul sanitar să privească la persoana bolnavă „în integralitatea ei”. Serviciul acordat bolnavilor, a reamintit îmbrăţişează toate dimensiunile persoanei umane: fizică, psihică, spirituală şi socială”. Iată de ce, în învăţăturile sale, Biserica oferă „o bază antropologică temeinică reflecţiei etice şi bioetice” şi în acelaşi timp „recunoaşte expres responsabilităţi etice lucrătorilor medicali”.
Acesta este motivul pentru care Biserica învaţă că slujirea pastorală „în contextul structurilor sanitare, nu poate în nici un mod să se reducă la administrarea Sacramentelor bolnavului”. Este vorba mai degrabă de o acţiune bisericească în care viaţa sacramentală a bolnavilor şi a personalului medical se integrează prin vestirea convinsă şi constantă a Evangheliei”. Cu atât mai mult astăzi, spunea papa Ioan Paul al II-lea, într-o lume în care pericolele pot să se ascundă în spatele arsenalului de tehnici şi dispozitive ultramoderne sau pot proveni din solitudinea dezolantă a bolnavilor lăsaţi singuri în voia sorţii”. Mons. Zimowski a precizat, totuşi, că în viziunea creştină, salvgardarea bunei sănătăţi nu este scopul ultim al vieţii. Cum afirmă Benedict al XVI-lea în Enciclica Spe Salvi, „trebuie să facem tot posibilul pentru a depăşi suferinţa, dar a o elimina complet din lume nu stă în posibilităţile noastre”.
DR. Gheorghe P.Budau
Terapia prin rugaciune a bolnavului parkinsonian
Terapia prin rugaciune a bolnavului parkinsonian
23 Octombrie 2009 18:26
1 .Credinta si suferinta
Atunci cand tratezi o fiinta umana, te adresezi celor trei compartimente definitorii pentru fiinta umana: trupul, spiritul si sufletul, dupa exceptionala strategie pe care Sfanta Scriptura ne-o prezinta, cu aceeasi putere si astazi ca si atunci cand a fost scrisa (1 Tesalonicieni 5:23). Noi invatam pacientii ca terapia adevarata, ca si profilaxia adevarata, se adreseaza in egala masura si in acelasi timp spiritului, sufletului si trupului.
Medicina are tomuri intregi de tratate si manuale pentru trup, dar despre spririt si suflet ne spune prea putin, sau nimic. Medicul de familie cu pacientii sai formeaza o mare familie si este foarte placut pentru pacienti ca medici sa aiba timp de ei si sa le asculte chiar si toate nebuniile pe care le spun. Aceasta degajare a pacientului, placerea cu care participa activ in cursul tratamentului, deja inseamna o recuperare de 50%.
Comunicarea este foarte importanta. Pacientul are astfel deschiderea sa-i spuna medicului tot ce simte el si bucuria de a identifica in medic un partener adevarat, care il asculta si este atent la toate aspectele bolii. Parteneriatul medic-pacient ,acest culoar terapeutic biunivoc este definitoriu pentru tot ceea ce urmeaza ca perspectiva pentru pacient
Credinta pe care ne-o inspira cuvantul lui Dumnezeu devine parte din noi.Veritabila credinta cristica are trei lucruri valoroase: vede invizibilul, crede incredibilul si primeste ca rasplata imposibilul. Asta-i credinta adevarata. Si multi pacienti au trait pentru ca au avut credinta, au crezut ca este posibil sa fie vindecati.
Boala nu este un blestem, ci un excelent moment de a exersa credinta in Acela care are puterea vindecatoare, de a valorifica credinta in remediile pe care ti le-a pus la dispozitie, si sa vezi ca sunt eficiente. Un om credincios are o alta descarcare de neuromediatori chimici la nivelul sinapselor neuronale - acest lucru este demonstrat stiintific.
Depresivul este unul la care nu se mai descarca suficienta serotonina, sau se descarca foarte incet. Serotonina este neuro-hormonul fericirii. Apoi, avem si beta-endorfinele, secretate de celulele neuronale si de celulele T ale sistemului imunitar, care sunt de 300 de ori mai puternice decat morfina.
Multumirea sufleteasca prin intermediul credintei este mobilizatoare pentru celula neuronala si celula T, care secreta beta-endorfina.. Mai important decat boala pe care o am este cum percep eu boala aceasta. Daca imi spun: sunt bolnav, dar am sa fac tratament, ma incred in Domnul si cultiv aceasta incredere, transmitand celulelor mele zi de zi acest mesaj pozitiv, celula mea va fi mereu pe creasta valului. Trebuie cultivata atitudinea mentala pozitiva. Apoi, credinta in Creator mai are un avantaj: ne invata cum sa ne rugam. Credinta si rugaciunea sunt mijloace ale harului care ar trebui sa reprezinte prioritati in viata. Rugaciunea este respiratia sufletului, care vitalizeaza intreaga fiinta
Cele 10 porunci, etalonul moralitatii, ne vorbesc despre dragostea bidimensionala: pe verticala, in relatia cu Dumnezeu, si pe orizontala, in relatia cu semenii nostri. Ce trist ca firea noastra pacatoasa este refractara la ele, deschizand astfel poarta pentru boala si durere.Actul iertarii este un act al resuscitarii celulelor - atat ale celui care iarta, cat si ale celui iertat. Lipsa iertarii, cultivarea resentimentului, a urii, a emotiilor negative in general, este sursa de bulversare a intregii fiziologii a organismului. Esti un om bolnav, tot timpul sub stresul neiertarii. Intre altele, spune cuvantul lui Dumnezeu: “Sa iubiti cum a iubit Cristos!”.
2.Medicul tratraza Cristos vindeca
Eu sunt un medic care trateaza, Domnul Isus vindeca. Nu exista boli incurabile, ci doar bolnavi incurabili.Exista boli incurabile numai pentru om, nu si pentru Dumnezeu. Cel mai frumos mesaj al Bibliei despre Domnul Iisus Cristos este acesta: “El iti vindeca toate bolile tale, iti iarta toate faradelegile tale” (Psalm 103:3), adica El trateaza si spiritul si sufletul bolnav de pacat, si iti vindeca si trupul lovit de boala. Pe cartea Lui de vizita scrie: “Specialist in imposibilitati umane si Specialist in sanatate”. Eu, personal, asta le transmit pacientilor, ca nu exista boala incurabila. Exista bolnavi incurabili, pentru ca nu vor ei sa faca ce trebuie sau se limiteaza sa-si spuna “Nu pot sa ma vindec, nu pot sa fac mai mult”. Vindecarea nu vine de la sine sau de la doctor, vindecarea vine de la Iisus.
3.Terapia prin rugaciune are efect
Lobul parietal este responsabil de starea de meditaţie, stare care se instalează în momentul rugăciunii, moment în care se pierde noţiunea vieţii din afara sinelui.Oamenii îşi activează tot timpul părţile spirituale ale creierului, convinşi că rugăciunile îi vor vindeca de boli. Şi, în mod surprinzător, o serie de dovezi ştiinţifice arată că credinţa chiar îi poate răsplăti cu sănătate.
Dacă oamenii se roagă şi meditează vreme îndelungată, unele schimbări ale creierului devin permanente. Meditatorii de cursă lungă, cu cel puţin 15 ani de antrenament, par să aibă lobul frontal mai gros decât ceilalţi, de exemplu, ceea ce le sporeşte puterea memoriei, lucru testat de Newberg. Oamenii care îşi menţin sentimentul de mulţumire faţă de ceea ce merge bine în viaţa lor sunt mai puţin înclinaţi spre depresie, ceea ce reprezintă un semn al sănătăţii. Într-un alt studiu, recent, sociologul american mai arată şi că oamenii care cred că viaţa lor are un sens trăiesc mai mult decâ ceilalţi.
4.Rugãciunea “Tatãl Nostru”,are putere vindecatoare
Transmisã de Isus Cristos prin Matei 6: 9-13, pare sã conecteze zone specifice ale glandelor noastre cu universul vindecãtor, astfel încât:
1) glanda pituitarã corespunde cuvântului “ceruri”;
2) glanda pinealã corespunde cuvântului “nume”;
3) glanda tiroidã corespunde cuvântului “voie”;
4) glanda timusului cuvintelor “cer/pãmânt” ;
5) plexul solar (glandele suprarenale) corespund cuvântului “greseli”;
6) celulele lui Lynden corespund cuvântului “ispitã”; si glandele gonadelor corespund cuvântului “pâine”.
Probabil cã cea mai bunã dovadã a puterii vindecãtoare a rugãciunii este de naturã interioarã si personalã, iar cei care am fost norocosi ca sã o trãim am vãzut puterea rugãciunii vindecându-ne în repetate rânduri. Dar pentru sceptici, experimentele stiintifice care au dovedit si continuã sã dovedeascã puterea rugãciunii, educã societatea asupra Marelui Necunoscut care este Rugãciunea.Depinde de noi dacã decidem sã o folosim pentru ameliorarea vieti
5. Rugaciunea Crezul alunga entitatile malefice
Omul este inzestrat cu o putere homeostazica de autovindecare. Atunci cind descopera credinta in Cristos– este inzestrat cu puterea nadejdii si practic poate invinge orice boala. Un studiu efectuat intr-o clinica americana, pe un esantion reprezentativ de bolnavi, aplicindu-li-se acelasi tratament, arata ca cei care credeau in puterea divina s-au vindecat mai repede decit cei care aveau o atitudine indiferenta fata de Dumnezeu.
Primul pas pentru cei care vor urma si aceasta terapie prin post si rugaciune este rostirea, in fiecare zi, a rugaciunii Crezul. Prin marturisirea de credinta, puterile ceresti ne acopera, iar duhurile rautatii se indeparteaza neputincioase.
Crezind in atotputernicia Sfintei Treimi, credem in puterea ei atottamaduitoare. Rugaciunea este calea deschisa spre Dumnezeu. Prin rugaciune, omul se poate cunoaste mai bine si poate vedea clar cauzele imbolnavirii. Aceasta ii da omului un sentiment de protectie si de curaj in fata bolii, scapind de suferinta cauzata de sesizarea fara intelepciune a raului in lume.
Crestinilor practicanti (atit celor bolnavi, cit si celor sanatosi), nu trebuie sa le lipseasca din casa icoanele, cartile de rugaciune, tamiia, mirul, uleiul si faina de la Sfintul Maslu, florile de la Vinerea Mare (Prohodul Domnului), crengutele de salcie aduse de la biserica in ziua de Florii, frunzele de nuc din Duminica Rusaliilor, candela, anafora, agheasma mare si agheasma mica. Toate acestea au o influenta benefica asupra organismului, dar si asupra casei.
6.Uleiul si faina de la Sfintul Maslu anihileaza energiile negative
Icoanele sint ferestrele catre Dumnezeu, cartile de rugaciune – ghidul spre calea mintuirii. La fiecare inceput de saptamina se aprinde tamiie si se stropeste cu agheasma mica prin casa si prin curte, acolo unde este cazul. Tamiia se mai aprinde si la vreme de nevoi pentru alungarea duhurilor necurate care aduc vrajba si necazuri.
In camera celui suferind, in fiecare dimineata se tamiie si se stropeste cu agheasma. Tot dimineata, pe fruntea si timplele bolnavului se face semnul crucii cu Sfintul Mir, pentru a fi protejat de incercarile ce vin de la timp, de la diavoli sau de la oameni. Uleiul si faina de la Sfintul Maslu se folosesc pentru a anihila eventualele energii negative trimise prin puterea fortelor intunericului . Acestea se pun in mincare in cantitati foarte mici (citeva picaturi de ulei si un virf de lingurita de faina). Florile din Vinerea Mare, crengutele de salcie si frunzele de nuc se pastreaza la icoana.
In casa unui crestin, candela trebuie sa arda in permanenta, pentru ca flacara ei este considerata ochiul Maicii Domnului. Cel care pleaca la drum sa aprinda candela inainte de a iesi pe usa, pentru a fi vegheat, in ziua respectiva, de ochiul Maicii Domnului
Uleiul de la candela se poate folosi atunci cind mirul lipseste. Anafora si agheasma mica Toate acestea vor avea efect asupra persoanelor care cred, nu si asupra celor care vor folosi aceasta terapie ca pe o curiozitate. Divinitatea intervine numai acolo unde portile sint deschise de smerenie, dragoste, credinta si fapte bune.
7.Dorinta de sanatate
Sfantul evanghelist Ioan ne pune in fata ochilor un eveniment din activitatea publica a lui Isus petrecut la lacul Vitezda, unde a sosit intr-o zi de sambata. Aici, in jurul lacului si la cele cinci locuri de acces in lac vede o ‘multime de bolnavi; orbi, schiopi si uscati.’. care asteptau indurarea divina pentru a fi vindecati si salvati de neputintele lor. .
Atat cei din Evanghelia lui Ioan, cat si cei de pe platoul Bisericii din Lurdes sunt cuprinsi de aceeasi dorinta si speranta - vindecarea. Prin Intruparea si Invierea lui Isus, nepasarea celor de la Vitezda este transformata in indurare, mila si dragoste crestineasca fata de aproapele, de catre voluntarii de la Lurdes, asa dupa cum ne cere si Evanghelia.
Pentru ca, acolo, fiecare neputincios are un insotitor care-l ajuta, nu numai in nevoile sale zilnice, dar si ca sa fie prezent, seara de seara, la pelerinajul de pe strazile Lurdului si la rugaciunea Rozarului unde se roaga Preacuratei Fecioare sa mijloceasca la Fiul lui Dumnezeu, pentru ei, ca sa se insanatoseasca.
Privind cu ochii mintii tabloul evanghelic, descris de sfantul evanghelist Ioan, si cu ochii trupului Lurdul, ai in fata imaginea cutremuratoare a suferintei si neputintei umane, exprimata in neimaginate feluri, dar si speranta din ochii si sufletul acestor oameni loviti de soarta. Si unii si ceilalti asteptand un mantuitor!
Acest paralitic, dar si noi, vedem ca lui Dumnezeu ii pasa de creatura sa, indiferent daca a gresit sau nu, daca acesta isi pune speranta in rugaciune, biserica si Spovada.
El ii intinde mana si-l ridica din orice necaz. Mana Domnului si binecuvantarea sa vine prin rugaciune si credinta in Dumnezeu, la care si noi suntem indemnati. Din cele istorisite de sfantul evanghelist Ioan retinem dovada vindecarii paraliticului este scularea si luarea patului sau, iar a celor care au fost la Lurdes si care au plecat de acolo vindecati sunt carjele, lasate ca dovada si care atarna la intrarea in Grota Preacuratei Fecioare.
Si acestea toate isi au izvorul in Isus Cristos, Inviat, fara de care nu s-ar fi intamplat.Din exemplele de mai sus trebuie sa retinem ca daca suntem sanatosi, pe langa datoria pe care o avem de a multumi Domnului pentru sanatatea noastra, avem si datoria de a ne ajuta aproapele, fara a astepta ceva in schimb si de a-l iubi la fel cum ne iubeste si Dumnezeu pe noi.
8. Rugaciunea pentru vindecare
Text biblic: ’Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage!’ Iacov 5:13. Intrebare: Este Domnul si Stapanul nostru astazi tot asa de mult un vindecator al bolilor ca si atunci cand era in persoana aici pe pamant?
Raspuns: Cristos este inca Marele Medic: ‘Domnul nostru Isus Cristos a venit in aceasta lume spre a sluji neobosit trebuintelor omului. ‘El a luat asupra Lui neputintele noastre si a purtat bolile noastre’ pentru a putea sluji fiecarei nevoi a omenirii.’ (Matei 8:17). ’Domnul este locul nostru de scapare atat in boala, cat si in sanatate. ‘Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura Domnul de cei ce se tem de El .. (Domnul) a trimis cuvantul Sau si i-a tamaduit si i-a scapat de groapa. (Psalmul 107:19-20).
Cristos este astazi acelasi Medic plin de compasiune care a fost si in timpul lucrarii Sale pamantesti. In El se gaseste balsam vindecator pentru fiecare boala, putere intaritoare pentru orice neputinta.’ - .
Este necesara cooperarea cu Dumnezeu: ‘Medicul ar trebui sa-si invete pacientii ca trebuie sa coopereze cu Dumnezeu in lucrarea de refacere. Ei au nevoie sa fie invatati ca fiecare practica ce distruge energiile fizice, mintale sau spirituale, este pacat si ca sanatatea trebuie sa fie asigurata prin ascultarea de legile pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru binele intregii omeniri.’
Folosirea mijloacelor curative: ‘Cei care cauta vindecarea prin rugaciune nu ar trebui sa neglijeze folosirea mijloacelor de remediu (curative) pe care le au la indemana. Folosirea unor astfel de mijloace nu este o tagaduire a credintei, intrucat Dumnezeu a luat masuri de alinare a durerii si de sprijinire a corpului in lucrarea sa de refacere. Nu este o tagaduire a credintei sa coopereze cu Dumnezeu si sa se plaseze in cea mai favorabia conditie pentru a se insanatosi. Dumnezeu a facut in asa fel, incat sa stea in puterea noastra sa obtinem o cunoastere a legilor vietii. ‘
9.Cum se transforma rugaciunea in medicament?
Foarte multi credinciosi se roaga zilnic, in spiritul religiei si credintei proprii. . Rugaciunea se face in liniste , fara a fi deranjati de nimeni, cu o inima deschisa. Dumnezeu stie intotdeauna ceea ce noi avem nevoie, si ne va trimite ce meritam la timpul , locul si momentul potrivit. Indiferent ca suntem intr-o stare fizica buna sau foarte proasta, vointa si perseverenta de a continua sa ne rugam poate fi liantul permanent intre Dumnezeu si noi.
Rugaciunea nu trebuie sa fie un efort, ci trebuie sa reprezinte o comunicare plina de pace, puritate, tacere launtrica profunda, iubire coplesitoare. Putini oameni inteleg faptul ca marii duhovnici nu realizeaza asceze cu inima arida si din lipsa sufleteasca, ci aceste manifestari decurg ca urmare a unor aspiratii interioare, aspiratii ale sufletului treaz si viu care incepe sa se hraneasca din alte surse dacat cele ale oamenilor obisnuiti: bucuria, dragostea de Dumnezeu si de oameni. Trupul ajunge in aceste conditii sa fie la randul sau hranit de catre suflet, iar vindecarea lui poate sa apara ca o urmare fireasca a acestei transformari launtrice.
“Inainte sa vorbesti, este necesar sa asculti, pentru ca Dumnezeu vorbeste in tacerea inimii.Atunci cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva pe care sa il hranesc.Si atunci cand sunt insetat, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa. Atunci cand imi este frig, trimite-mi pe cineva pa care sa il incalzesc.Si atunci cand sunt suparat, trimite-mi pe cineva caruia sa-i aduc consolare”.(Maica Tereza)
10.Credinta.invinge Parkinsonul.
Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea. a învins prin miracol boala Parkinson a început să vorbească inimilor celor.mai.sensibile.de.pe.pamant,Simplu şi sincer în faţa celor puternici, care, obişnuiţi cu conversaţiile diplomatice, cu strategiile verbale, în faţa cuvintelor sale limpezi, uitau de “coroane“, de funcţii şi mândrie şi îngenuncheau în faţa sa pentru a-i săruta mâinile oneste.
Am văzut îmbrăţişând copii de orice rasă şi condiţie socială. , A binecuvântatd creştini europeni, africani, sud-americani,.australieni.L-am admirat rugându-se în genunchi la Lourdes, Fatima, la Sfântul Mormânt sau într-o parohie romană, apoi, mergând încet, singur, sprijinindu-se în baston,într-o pădure dinValle d‘Aosta’ Pentru noi, românii, vizita în România în perioada 7-9 mai 1999 va rămâne înscrisă cu litere de aur în istoria noastră contemporană dar, mai ales, în sufletele şi în inimile noastre. Papa Ioan Paul al II-lea vizita atunci pentru prima dată o ţară majoritar ortodoxă şi a fost primit cu mult respect şi entuziasm.
La Liturghia celebrată de Sfântul Părinte la Parcul Izvor din Bucureşti, mulţimea aflată acolo a început să scandeze: “Unitate! Unitate! Unitate! “ şi “Vivat papa! Vivat papa!Câte amintiri de neuitat! Toţi l-am iubit pe papa Wojtyla. Cum am putea uita acea mână care tremura de suferinţă, în timp ce trasa o cruce în aer? Cu siguranţă ea va rămâne unică şi inconfundabila .
A iubit şi a iertat, trebuie apreciat foarte mult deschiderea sa către toţi oamenii, fie ei creştini sau necreştinit“tineneri. , bolnani, batrani. Imi amintesc scandarea;SANTO.SUBITO.Sa-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat un asemenea papă. Să ne rugăm să fie ridicat cât mai curând la cinstea altarelor!
11. Rugacinea a produs vindecaere
Marie-Simon-Pierre membră a unei unei congregaţii catolice a fost diagnosticata in anul 2001 cu boala Parkinson. La 13 mai 2005, cand se implineau 24 de ani de la atentatul impotriva Papei, calugarita a fost foarte bucuroasa sa afle ca Papa Benedict a deschis cauza de beatificare a predecesorului sau. A doua zi, intreaga comunitate a inceput sa se roage Papei Ioan Paul al II-lea sa mijloceasca vindecarea surorii lor.
La cateva ore dupa inceperea rugaciunii, calugarita si-a dat seama ca poate sa scrie fara durerile mari pe care le simtise pana atunci. La doua luni dupa moartea Papei, ea s-a ridicat din patul in care fusese tintuita de boala. Din acel moment, nu a mai simtit nici durere nici rigiditate.
Rugãciunea in fapt este si credintã si medicament, douã balsamuri omenesti fãrã de care de care n-am supravietui nici social, nici individual, nici fizic si nici emotiv. Secol dupã secol, în fiecare tarã, în fiecare religie propagatoare de dragoste si în fiecare limbã a lumii, rugãciunea a fost si a rãmas un pivot de putere pentru omenire, în fiecare zi. Au fost si se întâmplã cazuri unde cei mai moderni specialisti de medicinã desi le declarasera “incurabile”, pacientii s-au vindecat în mod miraculus prin rugãciune.
12.Rugaciunea in viziunea stiintei
De altfel unii specialisti, asemenea doctorului Alexis Carrel din secolul XX, s-au apropiat cu respect si au încercat sã înteleagã si sã descrie forta rugãciunii, pe care o considera o terapie miraculoasã, care transcende limite fizice, chimice, psihologice si/sau emotive.
Acesta descria în “Meditatii si cãlãtorii la Lourdes” primele sale impresii fatã de o asemenea vindecare miraculoasã a unei paciente incurabile ‘’Rugãciunea actioneazã ca un catalizator atotcuprinzãtor între individ si Dumnezeu-Univers’’ Rugãciunea, ca parte integrantã din sperantã, a ajutat multi oameni sã treacã peste obstacolele vietii, indiferent dacã erau de naturã fizicã, emotivã, socialã si/sau mentalã .
Trecind la latura stiintifica rugaciunea inseamna meditatie , efectele benefice datorindu-se punerii in rezonanta cu energiile sublime ale Mentalului lui Dumnezeu
Rugaciunea:
-face posibila amplificarea si interiorizarea functiilor mentalului si ale proceselor psihice.
- elimina gradat zapaceala, superficialitatea, lipsa de concentrare, anxietatea, depresiile, problemele false ridicate de prejudecati si complexele de inferioritate.
- elimina stresul si concomitent ofera o stare de calm si de armonie atat interioara cat si exterioara care se reflecta in imbunatatirea relatiilor si a comunicarii cu cei din jurul nostru. - inlatura indoiala, suspiciunea, tulburarile de echilibru psihic, lipsa de activitate spirituala, epuizarea psihica. - dinamizeaza imaginatia creativa.
- regenereaza rapid si profund personalitatea. determina autocunoasterea potentialului innascut al fiecarei fiinte.
- sondeaza profunzimile constientului, subconstientului si supraconstientului. - accelereaza maturizarea spirituala. - creste capacitatea de control asupra emotiilor, gandurilor. - fortifica mentalul si prin dezvaluirea potentialului propriu determina cresterea increderii in Sine. - dezvolta memoria si intuitia.
- deschide poarta supraconstientului, a cunoasterii intuitive si a nenumaratelor puteri paranormale. - determina modificari nu numai in starea mentala si emotionala, cat si in perceptiile senzoriale: bolnavul devine mai deschis fata de ambient, mai constient de frumusetile si culorile naturii, de bucuriile si necazurile altora - el simte textura vietii la fel cum gradinarul simte petalele unui boboc ce se deschide.
Psihologii au demonstrat ca rugaciunea respectiv meditatia este utila pentru reducerea tensiunilor, anxietatilor, psiho-patologiilor asociate stresului (insomnia, balbaiala, hipertensiunea arteriala sau aritmia) si autoinvinuirilor. Ei au apreciat, de asemenea, ca meditatia este benefica pentru reducerea dependentei de droguri, sporirea perceperii identitatii personale, imbunatatirea starii sufletesti, facilitarea exprimarii emotionale, cresterea creativitatii si a nivelurilor de energie si pentru productivitatea generala.
De asemenea, meditatia in rugaciune are ca rezultat o minte mai calma si o reducere a impactului suferintei.Cat despre efectele fiziologice ale meditatiei :doctorul si psihoterapeutul Lawrence Le Shan afirma:”Meditatia produce esentialmente o stare fiziologica de profunda relaxare, simultan cu o stare de hiperluciditate. Coeficientul metabolic scade, ca si ritmul cardiac si respirator.
Modelul raspunsului fiziologic al meditatiei difera de somn sau de hipnoza. Starea fiziologica produsa de meditatie apare ca fiind opusa aceleia provocata de furie sau de frica. Din punct de vedere tehnic, putem spune ca meditatia suscita o stare hipermetabolica, ceea ce este cu totul diferit de starea de “aparare alarmata“ corespunzatoare reactiei “fugi sau lupta”.
Rugaciunea are un efect pozitiv asupra corpului nostru, care manifesta o puternica tendinta de a-si normaliza reactiile, de a se comporta fiziologic in mod mai destins si mai sanatos.Tensiunea fizica si psihica dispare, indicatorii de anxietate se estompeaza, coeficientul metabolic fiziologic descreste , scade coeficientul metabolic, diminueaza consumului de oxigen , productia de gaz carbonic aparnd o stare de elevare spirituala.
Studii recente au demonstrat ca rugaciunea face sa basculeze metabolismul general catre aerobioza si aceasta nu in mod simplu, prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o actiune mai intima asupra insesi comenzii metabolice. Aceasta comanda, in cazul de fata, este de origine mentala si ea merge la tesuturi pe calea sistemului nervos autonom care actioneaza modificand diametrul vaselor, influentand asupra secretiilor hormonale si secretand el insusi hormoni, dintre care noradrenalina de o importanta considerabila (atat pentru organism cat si pentru functionare creierului). Se cunoaste faptul ca cresterea proportionala a aerobiozei este in special binefacatoare si nenumarati cercetatori cauta sa gaseasca cel mai adesea mijloace medicamentoase pentru a o obtine.Este evident, prin urmare, ca rugaciunea profunda obtine aceasta “aerobioza” prin franarea activitatii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. Aceasta diminuare a activitatii simpatice nu se poate obtine doar prin vointa.
Aceasta este o parte a sistemului nervos autonom si toate experientele care s-au putut face in vederea conditionarii si franarii simpatice au aratat ca acest reflex foarte dificil de “inscris” se sterge foarte repede.S-a demonstrat insa ca practica consecventa in intregime lipsita de pericole (sau efecte secundare nedorite) a rugaciunii profunde ar putea sa devina pentru hommo sapiens o cale divina de salvare de boala.
Desi initial boala Parkinson era considerata in Romania o boala rara in prezent studiile efectuate indeosebi de Asociatia Antiparkinson cu sprijinul Patronatului Farmacistilor din Romania au demonstrat o prelevanta de 3,3 bolnavi la mia de locuitori. De altfel numarul bolnavilor de Parkinson din Romania 72.845 este acelasi cu numarul nevazatorilor.
13.Drepturile bolnavilor de Parkinson
Numarul mare al bolnavilor de parkinson de pe glob cca 7,2 milioane bolnavi a condus la data de 11 aprilie1997 Organizatia Mondiala a Sanatatii sa adopte o Carta a Drepturilor bolnavilor de Parkinson care precizeaza ca acestia au urmatoarele drepturi:
- să fie trimise la un doctor specialist în boala Parkinson ;
- să primească un diagnostic exact ;
- să aibă acces la servicii de susţinere ;
- să primească îngrijire continuă;
- să ia parte în gestionarea bolii Guvernele si Ministerele Sanatatii se obliga
: • Să crească sensibilizarea opiniei publice la boala Parkinson ca o prioritate de sănătate şi, prin urmare, să reducă stigmatizarea şi să elimine discriminarea împotriva persoanelor cu boala Parkinson la locul de muncă.
• Să îmbunătăţescă viaţa persoanelor afectate de boala Parkinson, asigurându-se că aceştia primesc un tratament adecvat şi să reformeze educaţia medicală în sprijinul iniţiativei OMS « Sănătate pentru Toţi »
. • Să încurajeze toate autorităţile de sănătate din întreaga lume pentru a sprijini conceptul OMS « Sănătate pentru Toţi », şi să implementeze un program referitor la boala Parkinson în concordanţă cu resursele disponibile în fiecare etapă a dezvoltării industriale pentru a realiza o coordonare a eforturilor de către lucrătorii din sănătate, în cadrul modelului în trei trepte de furnizare a serviciilor.
• Să organizeze îngrijirii privind întregul spectru al bolii, structurate în conformitate cu rezultatele studiilor de rentabilitate.
• Să încurajeze un parteneriat între cercetătorii din neurologie şi lucrătorii din sănătate cu scopul de a elabora modalităţi de îmbunătăţire a accesului la servicii de îngrijire şi tratament necesare tuturor persoanelor suferind de Parkinson şi să dezvolte linii directoare practice pentru a ajuta lucrătorii din sănătate în gestionarea efectelor adverse ale medicamentelor, în special în rândul persoanelor în vârstă.
• Să susţină un parteneriat între medici şi ceilalţi lucrători din sănătate şi organizaţiile de voluntariat (non-guvernamentale) care reprezintă interesele pacientului de a promova o mai bună înţelegere a bolii Parkinson.
• Să se adereseze tuturor grupurilor etnice şi culturale de pacienţi, şi să depăşească atitudinile negative din societate faţă de bolile neurologice şi psihiatrice cronice şi să ofere asistenţă practică pentru ţările a căror servicii pentru bolnavii cu Parkinson sunt subdezvoltate.
• La incurajarea cercetării privind boala Parkinson şi dezvoltarea de echipe multidisciplinare pentru a îmbunătăţi gestionarea acesteia.
14.Evalualea gradului de handicap la bolvavii de Parkinson.
-Parametri funtionali
a)examenul neurologic;tabloul este dominat de trei semne cardinale:1.tremor2.rigiditate 3.bradi sau akinezie b)aspect caracteristic;facies imobil,capul si trunchiul inclinate,mers cu pasi mici.,tulburari de vorbire,tulburari vegetative,tulburari psihice. c)examene paraclinice: CT=atrofie corticala EEG=modificari prin activarea undei Theta.EMG= descarcari ritmice de 4-7cicli/secunda
A)Handicap usor :semne tulburari vegetative,forme de tremur la membrele superioare,hipertonie discreta.
B)Handicap mediu: simptomatologia si modificarile obiective caracteristice sunt de intensitate medie tind sa fie permanente. infuentate partial de tratament.
C)Handicap accentuat: formele la care predomina tremorului,simptomatologie este permanenta ,tulburari de locomotie,statica si mers,tulburari de deglutitie, fonatie si vorbire
. D)Handipap grav: forme care duc la imobilizare, tulburari psihice de vorbire. Deficiente de deglutitie si respiratie permanente rezistente la diverse variante terapeutice.
15. Rugaciune speciala pentru bonavii de Parkinson
de Dr.Budau P.Gheorghe -Biserica " Immaculata" din Deva
– Doamne Isuse Cristoase!
Tu, care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor.Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi si ai primit moartea pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mantuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni si temaduiste-l. cu toate spre folosul său.Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale. Tămăduindu-l cu remedii ale suferintei ca un doctor priceput, precum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău,Potoleşte-i tremorul si neputinţa,Ridică-l din patul durerii.Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii,Spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii.Fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toata deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi Să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta.Să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească .Să audă glasul Tău cel sfânt:’’Iertate îţi sunt păcatele!” Amin!
16. Crucea loc provizoriu
1. Curaj, atunci, tu care suferi înţepenit în cuiele unui cărucior;
2. Curaj, tu care simţi ghimpele singurătăţii;
3. Ai încredere, tu care bei paharul amar al abandonării;
4. Nu-ţi pierde speranţa, mamă preabună care ai dat naştere la un copil cu malformaţii;
5. Nu blestema tu, soră care te vezi distrusă zi de zi de o boală necruţătoare;
6. Şterge-ţi tu Lacrimile, îngrijire frate Ai fost lovit cu pumnalul pe la spate de cei pe care-i considerai Prietenii tai;
7. Nu-ţi pierde linistea tu, de îngrijire din cauza UNEI prăbuşiri neaşteptate ai pierdut Proprietatea asupra bunurilor poveste, AI fărâmiţându planurile tale văzut-se, zădărnicite eforturile tale;
8. Nu-ţi retrage vâslele în barcă, tu care eşti sleit de putere şi ai adunat numai dezamăgiri la nesfârşit;
9. Nu fi abătut, frate în sărăcie, tu, care nu eşti luat în seamă de nimeni, pe care lumea nu te crede şi care în loc de pâine, eşti constrâns să înghiţi bucata amărăciunii;
10. Nu renunţa, prieten fără izbândă, care în viaţă ai văzut atâtea nave plecând în larg iar tu ai rămas întotdeauna pe ţărm;
11. Curaj, crucea pe care o porţi, chiar dacă ar dura o viaţă întreagă, este întotdeauna “un aranjament provizoriu”;
12. Calvarul, locul unde a fost amplasată, nu este zonă rezidenţială;
13. Terenul acestei coline, pe care acum se consumă suferinţele tale, nu va fi vândut niciodată ca teren construibil; 14.Curaj, fratele meu în suferinţă;
15. Vine şi pentru tine momentul în care vei fi luat jos de pe cruce;
16. Iată, încă de pe acum, o mână străpunsă care scoate cuiele din mâinile tale.;
17. Iată pieptul preablând al Femeii care te învăluie în blândeţe;
18. În braţele ei de mamă se va dezvălui în sfârşit întregul mister al durerii care pentru tine părea fără sens;
19. Curaj! Lipsesc doar câteva momente pînă la ora trei după amiază;
20. În curând, întunericul va ceda locul luminii, pământul va redobândi culorile sale curate şi soarele învierii va răsări dintre norii pe fugă. 1
7. Fii invigator!
1. Iartă
2. Iubeşte
3. Zâmbeşte
4. Exprimă-te
5. Relaxează-te
6. Ajută un bătrân
7. Acceptă un compliment
8. Ascultă-ţi prietenii
9. Reia un proiect abandonat
10. Fii înţelegător cu tine şi cu alţii
11. Uită-te la albumul cu fotografii
12. Pictează un tablou, ascultă tăcerea
13. Aminteşte-ţi întotdeauna că nu eşti singur
14. Spune celor dragi căt de mult îi iubeşti
15. Imaginează-ţi că astăzi nu ai nici o grijă
16. Joacă-te cu un copil, citeşte o carte bună
17. Alege-ţi o stea de pe cer.
18. Fii copil încă o dată
19. Sună-ţi prietenii cu care n-ai vorbit de mult
20. Dă-ţi voie să mai şi greşeşti.
21. Lasă-i pe alţii să te ajute
22. Renunţă la ce nu-ţi place.
23. Îndeplineşte-ţi promisiunile .
24. Închide ochii şi imaginează-ţi că eşti pe o plajă
25. Priveşte atent o floare.
26. Cumpără-ţi ceva ce îţi doreşti de mult
27. Speră că ceea ce îţi doreşti se va împlini.
28. Ajută-i pe alţii.
18.Decalogul personalului medical
1. Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi: copil, tanar, sau batran. Cand a ajuns in mainile tale, este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta si la caritatea ta.
2. Da acceasi stima si atentie saracului ca si bogatului. In dragostea ta de oameni, saracul se simte bogat. Respecta nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei si al suferintei.
3. Respecta nobila ta misiune, incepand cu insasi persoana ta. Sa nu o profanezi. Poarta-te demn, cuviincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, caci profesiunea ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul tau, ajutorul tau nu pot fi pretuite ca o meserie obisnuita.
4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste. Atunci cand stiinta nu mai poate face nimic, bunatatea ta, purtarea ta, sa sustina pe bolnav.Invinge greutatile inerente profesiunii tale, stapaneste supararea si nerabdarea ta; gandeste-te ca cel suferind este dezarmat, fara putere si are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.
5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav, care si asa e umilit de boala lui, oricare ar fi boala, sa nu pronunti cuvantul deznadejde. Sa nu distrugi nici unui bolnav iluzia vindecarii, chiar de ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i insotesti pana la ultima lor clipa, pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul.
6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva sfant, care nu poate fi tradat, destainuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdontiu. Tu nu trebuie sa faci nici o deosebire de clasa sociala, de credinte religioase. Inaintea ta toti sa fie tratati deopotriva, caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii.
7. Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara, o corvoada. Acest sentiment ar ingreuna exercitiul meseriei tale. Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva, cand au nevoie de ajutorul tau, cand au nevoie de somn, de odihna, de mancare, etc. Defectele, pretentiile, toanele bolnavilor sunt datorate suferintei. La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav.
8. Niciodata, fata de bolnav sa nu te arati neincrezator in reusita tratamentului. MenJtine-i speranta, credinta. Fa ca bolnavul sa nu se simta singur, izolat. Daca a suferi e greu, a suferi singur e incomparabil mai greu. Poarta-te astfel, ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un sprijin, da-i curaj cand il vezi trist, amarat, disperat.
9. Nu ajunge numai bunavointa, ci se cere si stiinta in ingrijirea bolnavilor. Zilnic, se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor. Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala! Improspateaza-le mereu! Invata mereu! Citeste mereu carti si reviste medicale!
10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului. Ii rapesti increderea in medicina, ii distrugi speranta in vindecare."...
19.Rugaciunra medicului
Doamne Isuse
Medic divin , care in viata pamanteasca ai demonstrat o predilectie si o iubire speciala pentru cei care sufera si care cred in misterul de vindecare, ajuta-ne sa ne pregatitm ca intodeauna sa amelioram suferintele fratilor nostri. Constienti de mare misiune pe care ne este incredintata, fa ca in indeplinirea de zi cu zi a serviciului, sa fim un instrument de milostivire si dragoste. Lumineaza mintea noastra, ghideaza mainile noastre, fac ca in inimile noastre sa avem diligenta si compasiune. Asigura-ne ca in fiecare pacient stim cum sa discernem caracteristicile creatiei divine. Tu, care esti Calea, da-ne darul de a afla cum sa va imitem in fiecare zi ca medici, nu numai corpul, dar a toata persoana, ajutand pe cei care sunt bolnavi pentru a pasi cu incredere pe parcursul vietii lor pamantesti pana in momentul intalniri lor cu Tine. Tu, care esti Adevarul,da-ne darul intelepciunii si stiintei, pentru a patrunde taina a persoanei umane si destinul ei transcendent ca noi sa ne apropiam de ei, pentru a descoperi cauzele bolilor si de a gasi caile de vindecare cele mai decvate. Tu, care esti Viata, da-ne darul de predicare si marturisire a \"Evanghelie vietii\" in profesia noastea, pentru a apara intotdeauna,viata de la conceptie la sfarsitul ei natural, precum si de a respecta demnitatea fiecarei fiinte umane , in special a demnitatii celor mai slabi care au cea mai mare nevoie. Fa-ne Doamne, Samariteni Buni , gata sa acceptam, sa tratezam,sa consolam pe cei care ii intalnim in activitatea noastra. Urmand exemplul sfantilor medici, ajuta-ne, sa oferim o generoasa contributie la perfectionarea constanta a structurilor de ocrotire a sanatatii. Binecuvanteaza studiile noastre si a profesiei noastre, cercetare si scoala medicala. In sfarsit, acorda-ne intotdeauna darul iubirii de a servi pe fratii nostri bolnavi ca la sfarsitul pelerinajului nostru pamantesc sa putem contempla intalnirea cu Tine in glorioasa Imparatie de bucuria si pace vesnica. Amin.
20.Împreună pentru sănătate
O abordare strategică pentru UE 2008-2013 „SĂNĂTATEA ESTE BUNUL CEL MAI DE PREŢ” Sănătatea este importantă pentru bunăstarea indivizilor şi a societăţii, însă o populaţie sănătoasă reprezintă, de asemenea, o condiţie necesară pentru productivitate şi prosperitate economică. Numărul anilor de viaţă sănătoasă a fost inclus ca indicator structural la Lisabona, pentru a sublinia faptul că speranţa de viaţă a populaţiei care se bucură de o stare bună de sănătate – nu doar durata vieţii – constituie un factor esenţial de creştere economică.
Raportul Comisiei către Consiliul European a încurajat statele membresă reducă numărul ridicat de persoane inactive din cauza problemelor de sănătate. Raportul a subliniat faptul că politicile, în numeroase sectoare, au un rol în ameliorarea sănătăţii, spre beneficiul economiei în general. Cheltuielile privind sănătatea nu reprezintă doar un cost, ci o investiţie.
Cheltuielile cu sănătatea pot fi considerate ca o povară economică, dar costul real pentru societate rezidă în costurile directe şi indirecte asociate problemelor de sănătate, precum şi lipsa unor investiţiisuficiente în domeniile semnificative ale sănătăţii. S-a estimat faptul că povara economică anuală a bolilor coronariene poate atinge până la 1% din PIB, iar costul tulburărilor mentale până la 3-4% din PIB. Cheltuielile cu asistenţa medicală ar trebui însoţite de investiţii înprevenirea, protejarea şi ameliorarea stării fizice şi mentale generale ale populaţiei, care, în conformitate cu datele OSCE, se ridică în prezent la 3% în medie din bugetul total annual alocat sănătăţii în statele membre, în comparaţie cu 97% destinat tratamentelor şi asistenţei medicale.
Sectorul european al sănătăţii este un furnizor important de locuri de muncă şi formare profesională: sectorul sănătăţii şi al serviciilor sociale reprezintă un motor esenţial al expansiunii sectorului serviciilor încă din anul 2000 (până la 2,3 milioane de locuri de muncă).
Sectorul în creştere al sănătăţii reprezintă, de asemenea, o sursă şi un utilizator important al tehnologiilor inovatoare, sprijinind politica regională, precum şi coeziunea economică şi socială.Înţelegerea factorilor economici cu privire la sănătate şi boală şi a impactului economic al ameliorării sănătăţii atât în UE, cât şi în lume trebuie îmbunătăţite, inclusiv prin dezvoltarea informaţiei şi analizei în cadrul Comisiei, precum şi prin colaborarea strânsă cu ţări partenere cum ar fi SUA sau Japonia şi organisme internaţionale ca OSCE si Observatorul European pentru sisteme şi politici de sănătate.
Categorii: medicina si religie
23 Octombrie 2009 18:26
1 .Credinta si suferinta
Atunci cand tratezi o fiinta umana, te adresezi celor trei compartimente definitorii pentru fiinta umana: trupul, spiritul si sufletul, dupa exceptionala strategie pe care Sfanta Scriptura ne-o prezinta, cu aceeasi putere si astazi ca si atunci cand a fost scrisa (1 Tesalonicieni 5:23). Noi invatam pacientii ca terapia adevarata, ca si profilaxia adevarata, se adreseaza in egala masura si in acelasi timp spiritului, sufletului si trupului.
Medicina are tomuri intregi de tratate si manuale pentru trup, dar despre spririt si suflet ne spune prea putin, sau nimic. Medicul de familie cu pacientii sai formeaza o mare familie si este foarte placut pentru pacienti ca medici sa aiba timp de ei si sa le asculte chiar si toate nebuniile pe care le spun. Aceasta degajare a pacientului, placerea cu care participa activ in cursul tratamentului, deja inseamna o recuperare de 50%.
Comunicarea este foarte importanta. Pacientul are astfel deschiderea sa-i spuna medicului tot ce simte el si bucuria de a identifica in medic un partener adevarat, care il asculta si este atent la toate aspectele bolii. Parteneriatul medic-pacient ,acest culoar terapeutic biunivoc este definitoriu pentru tot ceea ce urmeaza ca perspectiva pentru pacient
Credinta pe care ne-o inspira cuvantul lui Dumnezeu devine parte din noi.Veritabila credinta cristica are trei lucruri valoroase: vede invizibilul, crede incredibilul si primeste ca rasplata imposibilul. Asta-i credinta adevarata. Si multi pacienti au trait pentru ca au avut credinta, au crezut ca este posibil sa fie vindecati.
Boala nu este un blestem, ci un excelent moment de a exersa credinta in Acela care are puterea vindecatoare, de a valorifica credinta in remediile pe care ti le-a pus la dispozitie, si sa vezi ca sunt eficiente. Un om credincios are o alta descarcare de neuromediatori chimici la nivelul sinapselor neuronale - acest lucru este demonstrat stiintific.
Depresivul este unul la care nu se mai descarca suficienta serotonina, sau se descarca foarte incet. Serotonina este neuro-hormonul fericirii. Apoi, avem si beta-endorfinele, secretate de celulele neuronale si de celulele T ale sistemului imunitar, care sunt de 300 de ori mai puternice decat morfina.
Multumirea sufleteasca prin intermediul credintei este mobilizatoare pentru celula neuronala si celula T, care secreta beta-endorfina.. Mai important decat boala pe care o am este cum percep eu boala aceasta. Daca imi spun: sunt bolnav, dar am sa fac tratament, ma incred in Domnul si cultiv aceasta incredere, transmitand celulelor mele zi de zi acest mesaj pozitiv, celula mea va fi mereu pe creasta valului. Trebuie cultivata atitudinea mentala pozitiva. Apoi, credinta in Creator mai are un avantaj: ne invata cum sa ne rugam. Credinta si rugaciunea sunt mijloace ale harului care ar trebui sa reprezinte prioritati in viata. Rugaciunea este respiratia sufletului, care vitalizeaza intreaga fiinta
Cele 10 porunci, etalonul moralitatii, ne vorbesc despre dragostea bidimensionala: pe verticala, in relatia cu Dumnezeu, si pe orizontala, in relatia cu semenii nostri. Ce trist ca firea noastra pacatoasa este refractara la ele, deschizand astfel poarta pentru boala si durere.Actul iertarii este un act al resuscitarii celulelor - atat ale celui care iarta, cat si ale celui iertat. Lipsa iertarii, cultivarea resentimentului, a urii, a emotiilor negative in general, este sursa de bulversare a intregii fiziologii a organismului. Esti un om bolnav, tot timpul sub stresul neiertarii. Intre altele, spune cuvantul lui Dumnezeu: “Sa iubiti cum a iubit Cristos!”.
2.Medicul tratraza Cristos vindeca
Eu sunt un medic care trateaza, Domnul Isus vindeca. Nu exista boli incurabile, ci doar bolnavi incurabili.Exista boli incurabile numai pentru om, nu si pentru Dumnezeu. Cel mai frumos mesaj al Bibliei despre Domnul Iisus Cristos este acesta: “El iti vindeca toate bolile tale, iti iarta toate faradelegile tale” (Psalm 103:3), adica El trateaza si spiritul si sufletul bolnav de pacat, si iti vindeca si trupul lovit de boala. Pe cartea Lui de vizita scrie: “Specialist in imposibilitati umane si Specialist in sanatate”. Eu, personal, asta le transmit pacientilor, ca nu exista boala incurabila. Exista bolnavi incurabili, pentru ca nu vor ei sa faca ce trebuie sau se limiteaza sa-si spuna “Nu pot sa ma vindec, nu pot sa fac mai mult”. Vindecarea nu vine de la sine sau de la doctor, vindecarea vine de la Iisus.
3.Terapia prin rugaciune are efect
Lobul parietal este responsabil de starea de meditaţie, stare care se instalează în momentul rugăciunii, moment în care se pierde noţiunea vieţii din afara sinelui.Oamenii îşi activează tot timpul părţile spirituale ale creierului, convinşi că rugăciunile îi vor vindeca de boli. Şi, în mod surprinzător, o serie de dovezi ştiinţifice arată că credinţa chiar îi poate răsplăti cu sănătate.
Dacă oamenii se roagă şi meditează vreme îndelungată, unele schimbări ale creierului devin permanente. Meditatorii de cursă lungă, cu cel puţin 15 ani de antrenament, par să aibă lobul frontal mai gros decât ceilalţi, de exemplu, ceea ce le sporeşte puterea memoriei, lucru testat de Newberg. Oamenii care îşi menţin sentimentul de mulţumire faţă de ceea ce merge bine în viaţa lor sunt mai puţin înclinaţi spre depresie, ceea ce reprezintă un semn al sănătăţii. Într-un alt studiu, recent, sociologul american mai arată şi că oamenii care cred că viaţa lor are un sens trăiesc mai mult decâ ceilalţi.
4.Rugãciunea “Tatãl Nostru”,are putere vindecatoare
Transmisã de Isus Cristos prin Matei 6: 9-13, pare sã conecteze zone specifice ale glandelor noastre cu universul vindecãtor, astfel încât:
1) glanda pituitarã corespunde cuvântului “ceruri”;
2) glanda pinealã corespunde cuvântului “nume”;
3) glanda tiroidã corespunde cuvântului “voie”;
4) glanda timusului cuvintelor “cer/pãmânt” ;
5) plexul solar (glandele suprarenale) corespund cuvântului “greseli”;
6) celulele lui Lynden corespund cuvântului “ispitã”; si glandele gonadelor corespund cuvântului “pâine”.
Probabil cã cea mai bunã dovadã a puterii vindecãtoare a rugãciunii este de naturã interioarã si personalã, iar cei care am fost norocosi ca sã o trãim am vãzut puterea rugãciunii vindecându-ne în repetate rânduri. Dar pentru sceptici, experimentele stiintifice care au dovedit si continuã sã dovedeascã puterea rugãciunii, educã societatea asupra Marelui Necunoscut care este Rugãciunea.Depinde de noi dacã decidem sã o folosim pentru ameliorarea vieti
5. Rugaciunea Crezul alunga entitatile malefice
Omul este inzestrat cu o putere homeostazica de autovindecare. Atunci cind descopera credinta in Cristos– este inzestrat cu puterea nadejdii si practic poate invinge orice boala. Un studiu efectuat intr-o clinica americana, pe un esantion reprezentativ de bolnavi, aplicindu-li-se acelasi tratament, arata ca cei care credeau in puterea divina s-au vindecat mai repede decit cei care aveau o atitudine indiferenta fata de Dumnezeu.
Primul pas pentru cei care vor urma si aceasta terapie prin post si rugaciune este rostirea, in fiecare zi, a rugaciunii Crezul. Prin marturisirea de credinta, puterile ceresti ne acopera, iar duhurile rautatii se indeparteaza neputincioase.
Crezind in atotputernicia Sfintei Treimi, credem in puterea ei atottamaduitoare. Rugaciunea este calea deschisa spre Dumnezeu. Prin rugaciune, omul se poate cunoaste mai bine si poate vedea clar cauzele imbolnavirii. Aceasta ii da omului un sentiment de protectie si de curaj in fata bolii, scapind de suferinta cauzata de sesizarea fara intelepciune a raului in lume.
Crestinilor practicanti (atit celor bolnavi, cit si celor sanatosi), nu trebuie sa le lipseasca din casa icoanele, cartile de rugaciune, tamiia, mirul, uleiul si faina de la Sfintul Maslu, florile de la Vinerea Mare (Prohodul Domnului), crengutele de salcie aduse de la biserica in ziua de Florii, frunzele de nuc din Duminica Rusaliilor, candela, anafora, agheasma mare si agheasma mica. Toate acestea au o influenta benefica asupra organismului, dar si asupra casei.
6.Uleiul si faina de la Sfintul Maslu anihileaza energiile negative
Icoanele sint ferestrele catre Dumnezeu, cartile de rugaciune – ghidul spre calea mintuirii. La fiecare inceput de saptamina se aprinde tamiie si se stropeste cu agheasma mica prin casa si prin curte, acolo unde este cazul. Tamiia se mai aprinde si la vreme de nevoi pentru alungarea duhurilor necurate care aduc vrajba si necazuri.
In camera celui suferind, in fiecare dimineata se tamiie si se stropeste cu agheasma. Tot dimineata, pe fruntea si timplele bolnavului se face semnul crucii cu Sfintul Mir, pentru a fi protejat de incercarile ce vin de la timp, de la diavoli sau de la oameni. Uleiul si faina de la Sfintul Maslu se folosesc pentru a anihila eventualele energii negative trimise prin puterea fortelor intunericului . Acestea se pun in mincare in cantitati foarte mici (citeva picaturi de ulei si un virf de lingurita de faina). Florile din Vinerea Mare, crengutele de salcie si frunzele de nuc se pastreaza la icoana.
In casa unui crestin, candela trebuie sa arda in permanenta, pentru ca flacara ei este considerata ochiul Maicii Domnului. Cel care pleaca la drum sa aprinda candela inainte de a iesi pe usa, pentru a fi vegheat, in ziua respectiva, de ochiul Maicii Domnului
Uleiul de la candela se poate folosi atunci cind mirul lipseste. Anafora si agheasma mica Toate acestea vor avea efect asupra persoanelor care cred, nu si asupra celor care vor folosi aceasta terapie ca pe o curiozitate. Divinitatea intervine numai acolo unde portile sint deschise de smerenie, dragoste, credinta si fapte bune.
7.Dorinta de sanatate
Sfantul evanghelist Ioan ne pune in fata ochilor un eveniment din activitatea publica a lui Isus petrecut la lacul Vitezda, unde a sosit intr-o zi de sambata. Aici, in jurul lacului si la cele cinci locuri de acces in lac vede o ‘multime de bolnavi; orbi, schiopi si uscati.’. care asteptau indurarea divina pentru a fi vindecati si salvati de neputintele lor. .
Atat cei din Evanghelia lui Ioan, cat si cei de pe platoul Bisericii din Lurdes sunt cuprinsi de aceeasi dorinta si speranta - vindecarea. Prin Intruparea si Invierea lui Isus, nepasarea celor de la Vitezda este transformata in indurare, mila si dragoste crestineasca fata de aproapele, de catre voluntarii de la Lurdes, asa dupa cum ne cere si Evanghelia.
Pentru ca, acolo, fiecare neputincios are un insotitor care-l ajuta, nu numai in nevoile sale zilnice, dar si ca sa fie prezent, seara de seara, la pelerinajul de pe strazile Lurdului si la rugaciunea Rozarului unde se roaga Preacuratei Fecioare sa mijloceasca la Fiul lui Dumnezeu, pentru ei, ca sa se insanatoseasca.
Privind cu ochii mintii tabloul evanghelic, descris de sfantul evanghelist Ioan, si cu ochii trupului Lurdul, ai in fata imaginea cutremuratoare a suferintei si neputintei umane, exprimata in neimaginate feluri, dar si speranta din ochii si sufletul acestor oameni loviti de soarta. Si unii si ceilalti asteptand un mantuitor!
Acest paralitic, dar si noi, vedem ca lui Dumnezeu ii pasa de creatura sa, indiferent daca a gresit sau nu, daca acesta isi pune speranta in rugaciune, biserica si Spovada.
El ii intinde mana si-l ridica din orice necaz. Mana Domnului si binecuvantarea sa vine prin rugaciune si credinta in Dumnezeu, la care si noi suntem indemnati. Din cele istorisite de sfantul evanghelist Ioan retinem dovada vindecarii paraliticului este scularea si luarea patului sau, iar a celor care au fost la Lurdes si care au plecat de acolo vindecati sunt carjele, lasate ca dovada si care atarna la intrarea in Grota Preacuratei Fecioare.
Si acestea toate isi au izvorul in Isus Cristos, Inviat, fara de care nu s-ar fi intamplat.Din exemplele de mai sus trebuie sa retinem ca daca suntem sanatosi, pe langa datoria pe care o avem de a multumi Domnului pentru sanatatea noastra, avem si datoria de a ne ajuta aproapele, fara a astepta ceva in schimb si de a-l iubi la fel cum ne iubeste si Dumnezeu pe noi.
8. Rugaciunea pentru vindecare
Text biblic: ’Este vreunul printre voi in suferinta? Sa se roage!’ Iacov 5:13. Intrebare: Este Domnul si Stapanul nostru astazi tot asa de mult un vindecator al bolilor ca si atunci cand era in persoana aici pe pamant?
Raspuns: Cristos este inca Marele Medic: ‘Domnul nostru Isus Cristos a venit in aceasta lume spre a sluji neobosit trebuintelor omului. ‘El a luat asupra Lui neputintele noastre si a purtat bolile noastre’ pentru a putea sluji fiecarei nevoi a omenirii.’ (Matei 8:17). ’Domnul este locul nostru de scapare atat in boala, cat si in sanatate. ‘Cum se indura un tata de copiii lui, asa Se indura Domnul de cei ce se tem de El .. (Domnul) a trimis cuvantul Sau si i-a tamaduit si i-a scapat de groapa. (Psalmul 107:19-20).
Cristos este astazi acelasi Medic plin de compasiune care a fost si in timpul lucrarii Sale pamantesti. In El se gaseste balsam vindecator pentru fiecare boala, putere intaritoare pentru orice neputinta.’ - .
Este necesara cooperarea cu Dumnezeu: ‘Medicul ar trebui sa-si invete pacientii ca trebuie sa coopereze cu Dumnezeu in lucrarea de refacere. Ei au nevoie sa fie invatati ca fiecare practica ce distruge energiile fizice, mintale sau spirituale, este pacat si ca sanatatea trebuie sa fie asigurata prin ascultarea de legile pe care le-a stabilit Dumnezeu pentru binele intregii omeniri.’
Folosirea mijloacelor curative: ‘Cei care cauta vindecarea prin rugaciune nu ar trebui sa neglijeze folosirea mijloacelor de remediu (curative) pe care le au la indemana. Folosirea unor astfel de mijloace nu este o tagaduire a credintei, intrucat Dumnezeu a luat masuri de alinare a durerii si de sprijinire a corpului in lucrarea sa de refacere. Nu este o tagaduire a credintei sa coopereze cu Dumnezeu si sa se plaseze in cea mai favorabia conditie pentru a se insanatosi. Dumnezeu a facut in asa fel, incat sa stea in puterea noastra sa obtinem o cunoastere a legilor vietii. ‘
9.Cum se transforma rugaciunea in medicament?
Foarte multi credinciosi se roaga zilnic, in spiritul religiei si credintei proprii. . Rugaciunea se face in liniste , fara a fi deranjati de nimeni, cu o inima deschisa. Dumnezeu stie intotdeauna ceea ce noi avem nevoie, si ne va trimite ce meritam la timpul , locul si momentul potrivit. Indiferent ca suntem intr-o stare fizica buna sau foarte proasta, vointa si perseverenta de a continua sa ne rugam poate fi liantul permanent intre Dumnezeu si noi.
Rugaciunea nu trebuie sa fie un efort, ci trebuie sa reprezinte o comunicare plina de pace, puritate, tacere launtrica profunda, iubire coplesitoare. Putini oameni inteleg faptul ca marii duhovnici nu realizeaza asceze cu inima arida si din lipsa sufleteasca, ci aceste manifestari decurg ca urmare a unor aspiratii interioare, aspiratii ale sufletului treaz si viu care incepe sa se hraneasca din alte surse dacat cele ale oamenilor obisnuiti: bucuria, dragostea de Dumnezeu si de oameni. Trupul ajunge in aceste conditii sa fie la randul sau hranit de catre suflet, iar vindecarea lui poate sa apara ca o urmare fireasca a acestei transformari launtrice.
“Inainte sa vorbesti, este necesar sa asculti, pentru ca Dumnezeu vorbeste in tacerea inimii.Atunci cand mi-e foame, trimite-mi pe cineva pe care sa il hranesc.Si atunci cand sunt insetat, trimite-mi pe cineva care are nevoie de apa. Atunci cand imi este frig, trimite-mi pe cineva pa care sa il incalzesc.Si atunci cand sunt suparat, trimite-mi pe cineva caruia sa-i aduc consolare”.(Maica Tereza)
10.Credinta.invinge Parkinsonul.
Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea. a învins prin miracol boala Parkinson a început să vorbească inimilor celor.mai.sensibile.de.pe.pamant,Simplu şi sincer în faţa celor puternici, care, obişnuiţi cu conversaţiile diplomatice, cu strategiile verbale, în faţa cuvintelor sale limpezi, uitau de “coroane“, de funcţii şi mândrie şi îngenuncheau în faţa sa pentru a-i săruta mâinile oneste.
Am văzut îmbrăţişând copii de orice rasă şi condiţie socială. , A binecuvântatd creştini europeni, africani, sud-americani,.australieni.L-am admirat rugându-se în genunchi la Lourdes, Fatima, la Sfântul Mormânt sau într-o parohie romană, apoi, mergând încet, singur, sprijinindu-se în baston,într-o pădure dinValle d‘Aosta’ Pentru noi, românii, vizita în România în perioada 7-9 mai 1999 va rămâne înscrisă cu litere de aur în istoria noastră contemporană dar, mai ales, în sufletele şi în inimile noastre. Papa Ioan Paul al II-lea vizita atunci pentru prima dată o ţară majoritar ortodoxă şi a fost primit cu mult respect şi entuziasm.
La Liturghia celebrată de Sfântul Părinte la Parcul Izvor din Bucureşti, mulţimea aflată acolo a început să scandeze: “Unitate! Unitate! Unitate! “ şi “Vivat papa! Vivat papa!Câte amintiri de neuitat! Toţi l-am iubit pe papa Wojtyla. Cum am putea uita acea mână care tremura de suferinţă, în timp ce trasa o cruce în aer? Cu siguranţă ea va rămâne unică şi inconfundabila .
A iubit şi a iertat, trebuie apreciat foarte mult deschiderea sa către toţi oamenii, fie ei creştini sau necreştinit“tineneri. , bolnani, batrani. Imi amintesc scandarea;SANTO.SUBITO.Sa-i mulţumim lui Dumnezeu că ne-a dat un asemenea papă. Să ne rugăm să fie ridicat cât mai curând la cinstea altarelor!
11. Rugacinea a produs vindecaere
Marie-Simon-Pierre membră a unei unei congregaţii catolice a fost diagnosticata in anul 2001 cu boala Parkinson. La 13 mai 2005, cand se implineau 24 de ani de la atentatul impotriva Papei, calugarita a fost foarte bucuroasa sa afle ca Papa Benedict a deschis cauza de beatificare a predecesorului sau. A doua zi, intreaga comunitate a inceput sa se roage Papei Ioan Paul al II-lea sa mijloceasca vindecarea surorii lor.
La cateva ore dupa inceperea rugaciunii, calugarita si-a dat seama ca poate sa scrie fara durerile mari pe care le simtise pana atunci. La doua luni dupa moartea Papei, ea s-a ridicat din patul in care fusese tintuita de boala. Din acel moment, nu a mai simtit nici durere nici rigiditate.
Rugãciunea in fapt este si credintã si medicament, douã balsamuri omenesti fãrã de care de care n-am supravietui nici social, nici individual, nici fizic si nici emotiv. Secol dupã secol, în fiecare tarã, în fiecare religie propagatoare de dragoste si în fiecare limbã a lumii, rugãciunea a fost si a rãmas un pivot de putere pentru omenire, în fiecare zi. Au fost si se întâmplã cazuri unde cei mai moderni specialisti de medicinã desi le declarasera “incurabile”, pacientii s-au vindecat în mod miraculus prin rugãciune.
12.Rugaciunea in viziunea stiintei
De altfel unii specialisti, asemenea doctorului Alexis Carrel din secolul XX, s-au apropiat cu respect si au încercat sã înteleagã si sã descrie forta rugãciunii, pe care o considera o terapie miraculoasã, care transcende limite fizice, chimice, psihologice si/sau emotive.
Acesta descria în “Meditatii si cãlãtorii la Lourdes” primele sale impresii fatã de o asemenea vindecare miraculoasã a unei paciente incurabile ‘’Rugãciunea actioneazã ca un catalizator atotcuprinzãtor între individ si Dumnezeu-Univers’’ Rugãciunea, ca parte integrantã din sperantã, a ajutat multi oameni sã treacã peste obstacolele vietii, indiferent dacã erau de naturã fizicã, emotivã, socialã si/sau mentalã .
Trecind la latura stiintifica rugaciunea inseamna meditatie , efectele benefice datorindu-se punerii in rezonanta cu energiile sublime ale Mentalului lui Dumnezeu
Rugaciunea:
-face posibila amplificarea si interiorizarea functiilor mentalului si ale proceselor psihice.
- elimina gradat zapaceala, superficialitatea, lipsa de concentrare, anxietatea, depresiile, problemele false ridicate de prejudecati si complexele de inferioritate.
- elimina stresul si concomitent ofera o stare de calm si de armonie atat interioara cat si exterioara care se reflecta in imbunatatirea relatiilor si a comunicarii cu cei din jurul nostru. - inlatura indoiala, suspiciunea, tulburarile de echilibru psihic, lipsa de activitate spirituala, epuizarea psihica. - dinamizeaza imaginatia creativa.
- regenereaza rapid si profund personalitatea. determina autocunoasterea potentialului innascut al fiecarei fiinte.
- sondeaza profunzimile constientului, subconstientului si supraconstientului. - accelereaza maturizarea spirituala. - creste capacitatea de control asupra emotiilor, gandurilor. - fortifica mentalul si prin dezvaluirea potentialului propriu determina cresterea increderii in Sine. - dezvolta memoria si intuitia.
- deschide poarta supraconstientului, a cunoasterii intuitive si a nenumaratelor puteri paranormale. - determina modificari nu numai in starea mentala si emotionala, cat si in perceptiile senzoriale: bolnavul devine mai deschis fata de ambient, mai constient de frumusetile si culorile naturii, de bucuriile si necazurile altora - el simte textura vietii la fel cum gradinarul simte petalele unui boboc ce se deschide.
Psihologii au demonstrat ca rugaciunea respectiv meditatia este utila pentru reducerea tensiunilor, anxietatilor, psiho-patologiilor asociate stresului (insomnia, balbaiala, hipertensiunea arteriala sau aritmia) si autoinvinuirilor. Ei au apreciat, de asemenea, ca meditatia este benefica pentru reducerea dependentei de droguri, sporirea perceperii identitatii personale, imbunatatirea starii sufletesti, facilitarea exprimarii emotionale, cresterea creativitatii si a nivelurilor de energie si pentru productivitatea generala.
De asemenea, meditatia in rugaciune are ca rezultat o minte mai calma si o reducere a impactului suferintei.Cat despre efectele fiziologice ale meditatiei :doctorul si psihoterapeutul Lawrence Le Shan afirma:”Meditatia produce esentialmente o stare fiziologica de profunda relaxare, simultan cu o stare de hiperluciditate. Coeficientul metabolic scade, ca si ritmul cardiac si respirator.
Modelul raspunsului fiziologic al meditatiei difera de somn sau de hipnoza. Starea fiziologica produsa de meditatie apare ca fiind opusa aceleia provocata de furie sau de frica. Din punct de vedere tehnic, putem spune ca meditatia suscita o stare hipermetabolica, ceea ce este cu totul diferit de starea de “aparare alarmata“ corespunzatoare reactiei “fugi sau lupta”.
Rugaciunea are un efect pozitiv asupra corpului nostru, care manifesta o puternica tendinta de a-si normaliza reactiile, de a se comporta fiziologic in mod mai destins si mai sanatos.Tensiunea fizica si psihica dispare, indicatorii de anxietate se estompeaza, coeficientul metabolic fiziologic descreste , scade coeficientul metabolic, diminueaza consumului de oxigen , productia de gaz carbonic aparnd o stare de elevare spirituala.
Studii recente au demonstrat ca rugaciunea face sa basculeze metabolismul general catre aerobioza si aceasta nu in mod simplu, prin diminuarea tonusului muscular, ci printr-o actiune mai intima asupra insesi comenzii metabolice. Aceasta comanda, in cazul de fata, este de origine mentala si ea merge la tesuturi pe calea sistemului nervos autonom care actioneaza modificand diametrul vaselor, influentand asupra secretiilor hormonale si secretand el insusi hormoni, dintre care noradrenalina de o importanta considerabila (atat pentru organism cat si pentru functionare creierului). Se cunoaste faptul ca cresterea proportionala a aerobiozei este in special binefacatoare si nenumarati cercetatori cauta sa gaseasca cel mai adesea mijloace medicamentoase pentru a o obtine.Este evident, prin urmare, ca rugaciunea profunda obtine aceasta “aerobioza” prin franarea activitatii simpatice, diminuarea noradrenalinei etc. Aceasta diminuare a activitatii simpatice nu se poate obtine doar prin vointa.
Aceasta este o parte a sistemului nervos autonom si toate experientele care s-au putut face in vederea conditionarii si franarii simpatice au aratat ca acest reflex foarte dificil de “inscris” se sterge foarte repede.S-a demonstrat insa ca practica consecventa in intregime lipsita de pericole (sau efecte secundare nedorite) a rugaciunii profunde ar putea sa devina pentru hommo sapiens o cale divina de salvare de boala.
Desi initial boala Parkinson era considerata in Romania o boala rara in prezent studiile efectuate indeosebi de Asociatia Antiparkinson cu sprijinul Patronatului Farmacistilor din Romania au demonstrat o prelevanta de 3,3 bolnavi la mia de locuitori. De altfel numarul bolnavilor de Parkinson din Romania 72.845 este acelasi cu numarul nevazatorilor.
13.Drepturile bolnavilor de Parkinson
Numarul mare al bolnavilor de parkinson de pe glob cca 7,2 milioane bolnavi a condus la data de 11 aprilie1997 Organizatia Mondiala a Sanatatii sa adopte o Carta a Drepturilor bolnavilor de Parkinson care precizeaza ca acestia au urmatoarele drepturi:
- să fie trimise la un doctor specialist în boala Parkinson ;
- să primească un diagnostic exact ;
- să aibă acces la servicii de susţinere ;
- să primească îngrijire continuă;
- să ia parte în gestionarea bolii Guvernele si Ministerele Sanatatii se obliga
: • Să crească sensibilizarea opiniei publice la boala Parkinson ca o prioritate de sănătate şi, prin urmare, să reducă stigmatizarea şi să elimine discriminarea împotriva persoanelor cu boala Parkinson la locul de muncă.
• Să îmbunătăţescă viaţa persoanelor afectate de boala Parkinson, asigurându-se că aceştia primesc un tratament adecvat şi să reformeze educaţia medicală în sprijinul iniţiativei OMS « Sănătate pentru Toţi »
. • Să încurajeze toate autorităţile de sănătate din întreaga lume pentru a sprijini conceptul OMS « Sănătate pentru Toţi », şi să implementeze un program referitor la boala Parkinson în concordanţă cu resursele disponibile în fiecare etapă a dezvoltării industriale pentru a realiza o coordonare a eforturilor de către lucrătorii din sănătate, în cadrul modelului în trei trepte de furnizare a serviciilor.
• Să organizeze îngrijirii privind întregul spectru al bolii, structurate în conformitate cu rezultatele studiilor de rentabilitate.
• Să încurajeze un parteneriat între cercetătorii din neurologie şi lucrătorii din sănătate cu scopul de a elabora modalităţi de îmbunătăţire a accesului la servicii de îngrijire şi tratament necesare tuturor persoanelor suferind de Parkinson şi să dezvolte linii directoare practice pentru a ajuta lucrătorii din sănătate în gestionarea efectelor adverse ale medicamentelor, în special în rândul persoanelor în vârstă.
• Să susţină un parteneriat între medici şi ceilalţi lucrători din sănătate şi organizaţiile de voluntariat (non-guvernamentale) care reprezintă interesele pacientului de a promova o mai bună înţelegere a bolii Parkinson.
• Să se adereseze tuturor grupurilor etnice şi culturale de pacienţi, şi să depăşească atitudinile negative din societate faţă de bolile neurologice şi psihiatrice cronice şi să ofere asistenţă practică pentru ţările a căror servicii pentru bolnavii cu Parkinson sunt subdezvoltate.
• La incurajarea cercetării privind boala Parkinson şi dezvoltarea de echipe multidisciplinare pentru a îmbunătăţi gestionarea acesteia.
14.Evalualea gradului de handicap la bolvavii de Parkinson.
-Parametri funtionali
a)examenul neurologic;tabloul este dominat de trei semne cardinale:1.tremor2.rigiditate 3.bradi sau akinezie b)aspect caracteristic;facies imobil,capul si trunchiul inclinate,mers cu pasi mici.,tulburari de vorbire,tulburari vegetative,tulburari psihice. c)examene paraclinice: CT=atrofie corticala EEG=modificari prin activarea undei Theta.EMG= descarcari ritmice de 4-7cicli/secunda
A)Handicap usor :semne tulburari vegetative,forme de tremur la membrele superioare,hipertonie discreta.
B)Handicap mediu: simptomatologia si modificarile obiective caracteristice sunt de intensitate medie tind sa fie permanente. infuentate partial de tratament.
C)Handicap accentuat: formele la care predomina tremorului,simptomatologie este permanenta ,tulburari de locomotie,statica si mers,tulburari de deglutitie, fonatie si vorbire
. D)Handipap grav: forme care duc la imobilizare, tulburari psihice de vorbire. Deficiente de deglutitie si respiratie permanente rezistente la diverse variante terapeutice.
15. Rugaciune speciala pentru bonavii de Parkinson
de Dr.Budau P.Gheorghe -Biserica " Immaculata" din Deva
– Doamne Isuse Cristoase!
Tu, care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor.Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi ci pe cei păcătoşi si ai primit moartea pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală! Mantuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni si temaduiste-l. cu toate spre folosul său.Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta, dacă nu ne vei lumina cu harul Tău. De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale. Tămăduindu-l cu remedii ale suferintei ca un doctor priceput, precum vei vrea. Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău,Potoleşte-i tremorul si neputinţa,Ridică-l din patul durerii.Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii,Spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii.Fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră.Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toata deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi Să cârtească sau să cadă în patima mâniei. Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta.Să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească .Să audă glasul Tău cel sfânt:’’Iertate îţi sunt păcatele!” Amin!
16. Crucea loc provizoriu
1. Curaj, atunci, tu care suferi înţepenit în cuiele unui cărucior;
2. Curaj, tu care simţi ghimpele singurătăţii;
3. Ai încredere, tu care bei paharul amar al abandonării;
4. Nu-ţi pierde speranţa, mamă preabună care ai dat naştere la un copil cu malformaţii;
5. Nu blestema tu, soră care te vezi distrusă zi de zi de o boală necruţătoare;
6. Şterge-ţi tu Lacrimile, îngrijire frate Ai fost lovit cu pumnalul pe la spate de cei pe care-i considerai Prietenii tai;
7. Nu-ţi pierde linistea tu, de îngrijire din cauza UNEI prăbuşiri neaşteptate ai pierdut Proprietatea asupra bunurilor poveste, AI fărâmiţându planurile tale văzut-se, zădărnicite eforturile tale;
8. Nu-ţi retrage vâslele în barcă, tu care eşti sleit de putere şi ai adunat numai dezamăgiri la nesfârşit;
9. Nu fi abătut, frate în sărăcie, tu, care nu eşti luat în seamă de nimeni, pe care lumea nu te crede şi care în loc de pâine, eşti constrâns să înghiţi bucata amărăciunii;
10. Nu renunţa, prieten fără izbândă, care în viaţă ai văzut atâtea nave plecând în larg iar tu ai rămas întotdeauna pe ţărm;
11. Curaj, crucea pe care o porţi, chiar dacă ar dura o viaţă întreagă, este întotdeauna “un aranjament provizoriu”;
12. Calvarul, locul unde a fost amplasată, nu este zonă rezidenţială;
13. Terenul acestei coline, pe care acum se consumă suferinţele tale, nu va fi vândut niciodată ca teren construibil; 14.Curaj, fratele meu în suferinţă;
15. Vine şi pentru tine momentul în care vei fi luat jos de pe cruce;
16. Iată, încă de pe acum, o mână străpunsă care scoate cuiele din mâinile tale.;
17. Iată pieptul preablând al Femeii care te învăluie în blândeţe;
18. În braţele ei de mamă se va dezvălui în sfârşit întregul mister al durerii care pentru tine părea fără sens;
19. Curaj! Lipsesc doar câteva momente pînă la ora trei după amiază;
20. În curând, întunericul va ceda locul luminii, pământul va redobândi culorile sale curate şi soarele învierii va răsări dintre norii pe fugă. 1
7. Fii invigator!
1. Iartă
2. Iubeşte
3. Zâmbeşte
4. Exprimă-te
5. Relaxează-te
6. Ajută un bătrân
7. Acceptă un compliment
8. Ascultă-ţi prietenii
9. Reia un proiect abandonat
10. Fii înţelegător cu tine şi cu alţii
11. Uită-te la albumul cu fotografii
12. Pictează un tablou, ascultă tăcerea
13. Aminteşte-ţi întotdeauna că nu eşti singur
14. Spune celor dragi căt de mult îi iubeşti
15. Imaginează-ţi că astăzi nu ai nici o grijă
16. Joacă-te cu un copil, citeşte o carte bună
17. Alege-ţi o stea de pe cer.
18. Fii copil încă o dată
19. Sună-ţi prietenii cu care n-ai vorbit de mult
20. Dă-ţi voie să mai şi greşeşti.
21. Lasă-i pe alţii să te ajute
22. Renunţă la ce nu-ţi place.
23. Îndeplineşte-ţi promisiunile .
24. Închide ochii şi imaginează-ţi că eşti pe o plajă
25. Priveşte atent o floare.
26. Cumpără-ţi ceva ce îţi doreşti de mult
27. Speră că ceea ce îţi doreşti se va împlini.
28. Ajută-i pe alţii.
18.Decalogul personalului medical
1. Onoreaza pe bolnavul tau de orice varsta ar fi: copil, tanar, sau batran. Cand a ajuns in mainile tale, este o fiinta fara aparare care nu are alta arma de sustinere decat apeland la stiinta si la caritatea ta.
2. Da acceasi stima si atentie saracului ca si bogatului. In dragostea ta de oameni, saracul se simte bogat. Respecta nuditatea maladiei, spectacolul mizeriei si al suferintei.
3. Respecta nobila ta misiune, incepand cu insasi persoana ta. Sa nu o profanezi. Poarta-te demn, cuviincios, cu omenie. Nu specula pe bolnav, caci profesiunea ta nu e ca oricare alta. Sacrificiul tau, ajutorul tau nu pot fi pretuite ca o meserie obisnuita.
4. Oboseala ta sa fie luminata de credinta si de dragoste. Atunci cand stiinta nu mai poate face nimic, bunatatea ta, purtarea ta, sa sustina pe bolnav.Invinge greutatile inerente profesiunii tale, stapaneste supararea si nerabdarea ta; gandeste-te ca cel suferind este dezarmat, fara putere si are nevoie de ajutorul si ingrijirea ta.
5. Sa nu umilesti niciodata pe bolnav, care si asa e umilit de boala lui, oricare ar fi boala, sa nu pronunti cuvantul deznadejde. Sa nu distrugi nici unui bolnav iluzia vindecarii, chiar de ar fi vorba de un muribund. Sunt oameni care au nevoie sa-i insotesti pana la ultima lor clipa, pentru a nu-i lasa sa ghiceasca sfarsitul.
6. Sa nu uiti niciodata ca secretul ce ti se incredinteaza in ceea ce priveste o maladie este ceva sfant, care nu poate fi tradat, destainuit altei persoane. Profesiunea ta este un sacerdontiu. Tu nu trebuie sa faci nici o deosebire de clasa sociala, de credinte religioase. Inaintea ta toti sa fie tratati deopotriva, caci toti oamenii sunt tratati deopotriva de legile firii.
7. Sa nu vezi in ingrijirea bolnavilor tai o povara, o corvoada. Acest sentiment ar ingreuna exercitiul meseriei tale. Invata sa cunosti bolnavii tai si sa-i intelegi in felul lor de a cere ceva, cand au nevoie de ajutorul tau, cand au nevoie de somn, de odihna, de mancare, etc. Defectele, pretentiile, toanele bolnavilor sunt datorate suferintei. La fel ai fi si tu cand ai fi bolnav.
8. Niciodata, fata de bolnav sa nu te arati neincrezator in reusita tratamentului. MenJtine-i speranta, credinta. Fa ca bolnavul sa nu se simta singur, izolat. Daca a suferi e greu, a suferi singur e incomparabil mai greu. Poarta-te astfel, ca bolnavul sa fie sigur ca are in tine un sprijin, da-i curaj cand il vezi trist, amarat, disperat.
9. Nu ajunge numai bunavointa, ci se cere si stiinta in ingrijirea bolnavilor. Zilnic, se descopera noi mijloace pentru alinarea suferintelor. Nu te multumi si nu te margini numai la stiintele si cunostintele ce le-ai dobandit in scoala! Improspateaza-le mereu! Invata mereu! Citeste mereu carti si reviste medicale!
10. Nu discuta si nu contrazice niciodata prescriptiile medicale in fata bolnavului. Ii rapesti increderea in medicina, ii distrugi speranta in vindecare."...
19.Rugaciunra medicului
Doamne Isuse
Medic divin , care in viata pamanteasca ai demonstrat o predilectie si o iubire speciala pentru cei care sufera si care cred in misterul de vindecare, ajuta-ne sa ne pregatitm ca intodeauna sa amelioram suferintele fratilor nostri. Constienti de mare misiune pe care ne este incredintata, fa ca in indeplinirea de zi cu zi a serviciului, sa fim un instrument de milostivire si dragoste. Lumineaza mintea noastra, ghideaza mainile noastre, fac ca in inimile noastre sa avem diligenta si compasiune. Asigura-ne ca in fiecare pacient stim cum sa discernem caracteristicile creatiei divine. Tu, care esti Calea, da-ne darul de a afla cum sa va imitem in fiecare zi ca medici, nu numai corpul, dar a toata persoana, ajutand pe cei care sunt bolnavi pentru a pasi cu incredere pe parcursul vietii lor pamantesti pana in momentul intalniri lor cu Tine. Tu, care esti Adevarul,da-ne darul intelepciunii si stiintei, pentru a patrunde taina a persoanei umane si destinul ei transcendent ca noi sa ne apropiam de ei, pentru a descoperi cauzele bolilor si de a gasi caile de vindecare cele mai decvate. Tu, care esti Viata, da-ne darul de predicare si marturisire a \"Evanghelie vietii\" in profesia noastea, pentru a apara intotdeauna,viata de la conceptie la sfarsitul ei natural, precum si de a respecta demnitatea fiecarei fiinte umane , in special a demnitatii celor mai slabi care au cea mai mare nevoie. Fa-ne Doamne, Samariteni Buni , gata sa acceptam, sa tratezam,sa consolam pe cei care ii intalnim in activitatea noastra. Urmand exemplul sfantilor medici, ajuta-ne, sa oferim o generoasa contributie la perfectionarea constanta a structurilor de ocrotire a sanatatii. Binecuvanteaza studiile noastre si a profesiei noastre, cercetare si scoala medicala. In sfarsit, acorda-ne intotdeauna darul iubirii de a servi pe fratii nostri bolnavi ca la sfarsitul pelerinajului nostru pamantesc sa putem contempla intalnirea cu Tine in glorioasa Imparatie de bucuria si pace vesnica. Amin.
20.Împreună pentru sănătate
O abordare strategică pentru UE 2008-2013 „SĂNĂTATEA ESTE BUNUL CEL MAI DE PREŢ” Sănătatea este importantă pentru bunăstarea indivizilor şi a societăţii, însă o populaţie sănătoasă reprezintă, de asemenea, o condiţie necesară pentru productivitate şi prosperitate economică. Numărul anilor de viaţă sănătoasă a fost inclus ca indicator structural la Lisabona, pentru a sublinia faptul că speranţa de viaţă a populaţiei care se bucură de o stare bună de sănătate – nu doar durata vieţii – constituie un factor esenţial de creştere economică.
Raportul Comisiei către Consiliul European a încurajat statele membresă reducă numărul ridicat de persoane inactive din cauza problemelor de sănătate. Raportul a subliniat faptul că politicile, în numeroase sectoare, au un rol în ameliorarea sănătăţii, spre beneficiul economiei în general. Cheltuielile privind sănătatea nu reprezintă doar un cost, ci o investiţie.
Cheltuielile cu sănătatea pot fi considerate ca o povară economică, dar costul real pentru societate rezidă în costurile directe şi indirecte asociate problemelor de sănătate, precum şi lipsa unor investiţiisuficiente în domeniile semnificative ale sănătăţii. S-a estimat faptul că povara economică anuală a bolilor coronariene poate atinge până la 1% din PIB, iar costul tulburărilor mentale până la 3-4% din PIB. Cheltuielile cu asistenţa medicală ar trebui însoţite de investiţii înprevenirea, protejarea şi ameliorarea stării fizice şi mentale generale ale populaţiei, care, în conformitate cu datele OSCE, se ridică în prezent la 3% în medie din bugetul total annual alocat sănătăţii în statele membre, în comparaţie cu 97% destinat tratamentelor şi asistenţei medicale.
Sectorul european al sănătăţii este un furnizor important de locuri de muncă şi formare profesională: sectorul sănătăţii şi al serviciilor sociale reprezintă un motor esenţial al expansiunii sectorului serviciilor încă din anul 2000 (până la 2,3 milioane de locuri de muncă).
Sectorul în creştere al sănătăţii reprezintă, de asemenea, o sursă şi un utilizator important al tehnologiilor inovatoare, sprijinind politica regională, precum şi coeziunea economică şi socială.Înţelegerea factorilor economici cu privire la sănătate şi boală şi a impactului economic al ameliorării sănătăţii atât în UE, cât şi în lume trebuie îmbunătăţite, inclusiv prin dezvoltarea informaţiei şi analizei în cadrul Comisiei, precum şi prin colaborarea strânsă cu ţări partenere cum ar fi SUA sau Japonia şi organisme internaţionale ca OSCE si Observatorul European pentru sisteme şi politici de sănătate.
Categorii: medicina si religie
luni, 19 octombrie 2009
Rugaciune pentru PS.Daniil
BUDAU P.GHEORGHE spune:
19 Octombrie 2009 la 14:43
Rugaciune pentru PS.Daniil
Da-i harul Tau, pune in el virtutile ceresti pe care le dai celor care te iubesc pe Tine si da-i binecuvantarea Bisericii Tale intemeiate pe sangele iubitului Tau Fiu.
Fa-l pe dansul fiu adevarat al Bisericii , binecuvantat de ierarhi si iubit de popor ca, deplin luminat cu lumina cunostintei Tale sa duca neamul acesta al Tau, Doamne, pe drumul salvarii din necazurile in care propriile pacate l-au scufundat, spre Soarele Dreptatii, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfanta Marie,mama lui Dumnezeu,roaga-te pentru noi pacatosii, ocroteste hunedorenii ,neamul si tara noastra! Toate puterile ceresti, aparati pamantul tarii noastre de vrajmasului
19 Octombrie 2009 la 14:43
Rugaciune pentru PS.Daniil
Da-i harul Tau, pune in el virtutile ceresti pe care le dai celor care te iubesc pe Tine si da-i binecuvantarea Bisericii Tale intemeiate pe sangele iubitului Tau Fiu.
Fa-l pe dansul fiu adevarat al Bisericii , binecuvantat de ierarhi si iubit de popor ca, deplin luminat cu lumina cunostintei Tale sa duca neamul acesta al Tau, Doamne, pe drumul salvarii din necazurile in care propriile pacate l-au scufundat, spre Soarele Dreptatii, Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos.
Sfanta Marie,mama lui Dumnezeu,roaga-te pentru noi pacatosii, ocroteste hunedorenii ,neamul si tara noastra! Toate puterile ceresti, aparati pamantul tarii noastre de vrajmasului
Bogăţia morală şi spirituală a persoanelor vârstnice
Bogăţia morală şi spirituală a persoanelor vârstnice
Au trezit un vast ecou cuvintele lui Benedict al XVI-lea referitoare la starea de solitudine în care trăiesc adesea bătrânii. Papa a subliniat că în societatea contemporană, „atâtea persoane vârstnice suferă de multe forme de sărăcie dar şi de singurătate, de solitudine, uneori abandonate de familiile lor”. Cea de duminică este doar ultima dintr-o serie de intervenţii ale Pontifului cu privire la dificultăţile crescânde ale persoanelor vârstnice în faţa „relativismului în plină amploare” care a slăbit valorile fundamentale ale nucleului familial.
Când viaţa pierde din forţă, devine fragilă, şubredă ca în anii bătrâneţii, ea nu pierde niciodată din valoarea şi din demnitatea ei: Benedict al XVI-lea afirma aceasta cu multă vigoare vorbind Academiei Pontificale pentru Viaţă, la 25 februarie 2008. Într-o societate complexă şi influenţată de dinamicele productivităţii, observa Papa cu acea ocazie, persoanele fragile riscă „în momentele de dificultate economică” sau de boală, „să fie doborâte”. Cei dintâi care suferă de această situaţie sunt tocmai bătrânii:
• Din ce în ce mai frecvent se găsesc în marile oraşe persoane vârstnice şi singure, chir şi în momentele de boală gravă şi în apropierea morţii. În asemenea situaţii, împingerile spre eutanasie devin presante, mai cu seamă când se insinuează o viziune utilitaristă despre persoană.
De aceea, este îndemnul Papei, e nevoie de un efort concentrat pentru ca societatea civilă şi comunitatea credincioşilor să facă astfel ca toţi să poată trăi demn şi să traverseze momentul încercării şi al moţii în cea mai bună condiţie de fraternitate şi solidaritate. O provocare, desigur, şi mai urgentă, releva Papa vorbind Plenarei departamentului pentru Familie, în faţa înaintării culturii morţii „care pândeşte şi anotimpul bătrâneţii”:
• Astăzi, evoluţia economică şi socială a purtat transformări profunde în viaţa familiilor. Vârstnicii, între care mulţi bunici, s-au trezit într-un fel de ‚zonă de parcare’: unii îşi dau seama că sunt o povară în familie şi preferă să trăiască singuri sau în case de bătrâni, cu toate consecinţele pe care aceste alegeri le comportă (5 aprilie 2008).
Dar nu trebuie să ne descurajăm. Benedict al XVI-lea pune accentul pe rolul bunicilor, vârstnici prin definiţie, pe care l-au desfăşurat mereu pentru a ţine unite familiile. Bunicii, afirma Papa în data de 26 iulie anul acesta vorbind despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Macii Domnului, „sunt depozitarii şi adesea martorii valorilor fundamentale ale vieţii”. Un patrimoniu preţios pe care vârstnicii îl dau familiilor cu dragoste şi generozitate:
• Sarcina educativă a bunicilor este întotdeauna foarte importantă, şi devine mai mult încă atunci când, din diferite motive, părinţii nu sunt în stare să asigure o adecvată prezenţă alături de fiii lor în vârsta creşterii.
Bunicii, cu „robusteţea lor de valori şi proiecte”, observa Pontiful, „sunt o comoară de care nu trebuie să privăm noile generaţii”. Şi Papa încurajează la a porni din nou de la bunici, de la cei vârstnici, pentru a răspunde crizei familiei:
• Să revină bunicii şi să fie prezenţă vie în familie, în Biserică şi în societate. În ceea ce priveşte familia, bunicii să continue să fie martori de unitate, de valori bazate pe fidelitatea unei iubiri unice ce generează credinţa şi bucuria de a trăi (Discurs din 5 aprilie 2008 către Plenara Consiliului Pontifical pentru Familie”.
Au trezit un vast ecou cuvintele lui Benedict al XVI-lea referitoare la starea de solitudine în care trăiesc adesea bătrânii. Papa a subliniat că în societatea contemporană, „atâtea persoane vârstnice suferă de multe forme de sărăcie dar şi de singurătate, de solitudine, uneori abandonate de familiile lor”. Cea de duminică este doar ultima dintr-o serie de intervenţii ale Pontifului cu privire la dificultăţile crescânde ale persoanelor vârstnice în faţa „relativismului în plină amploare” care a slăbit valorile fundamentale ale nucleului familial.
Când viaţa pierde din forţă, devine fragilă, şubredă ca în anii bătrâneţii, ea nu pierde niciodată din valoarea şi din demnitatea ei: Benedict al XVI-lea afirma aceasta cu multă vigoare vorbind Academiei Pontificale pentru Viaţă, la 25 februarie 2008. Într-o societate complexă şi influenţată de dinamicele productivităţii, observa Papa cu acea ocazie, persoanele fragile riscă „în momentele de dificultate economică” sau de boală, „să fie doborâte”. Cei dintâi care suferă de această situaţie sunt tocmai bătrânii:
• Din ce în ce mai frecvent se găsesc în marile oraşe persoane vârstnice şi singure, chir şi în momentele de boală gravă şi în apropierea morţii. În asemenea situaţii, împingerile spre eutanasie devin presante, mai cu seamă când se insinuează o viziune utilitaristă despre persoană.
De aceea, este îndemnul Papei, e nevoie de un efort concentrat pentru ca societatea civilă şi comunitatea credincioşilor să facă astfel ca toţi să poată trăi demn şi să traverseze momentul încercării şi al moţii în cea mai bună condiţie de fraternitate şi solidaritate. O provocare, desigur, şi mai urgentă, releva Papa vorbind Plenarei departamentului pentru Familie, în faţa înaintării culturii morţii „care pândeşte şi anotimpul bătrâneţii”:
• Astăzi, evoluţia economică şi socială a purtat transformări profunde în viaţa familiilor. Vârstnicii, între care mulţi bunici, s-au trezit într-un fel de ‚zonă de parcare’: unii îşi dau seama că sunt o povară în familie şi preferă să trăiască singuri sau în case de bătrâni, cu toate consecinţele pe care aceste alegeri le comportă (5 aprilie 2008).
Dar nu trebuie să ne descurajăm. Benedict al XVI-lea pune accentul pe rolul bunicilor, vârstnici prin definiţie, pe care l-au desfăşurat mereu pentru a ţine unite familiile. Bunicii, afirma Papa în data de 26 iulie anul acesta vorbind despre Sfinţii Ioachim şi Ana, părinţii Macii Domnului, „sunt depozitarii şi adesea martorii valorilor fundamentale ale vieţii”. Un patrimoniu preţios pe care vârstnicii îl dau familiilor cu dragoste şi generozitate:
• Sarcina educativă a bunicilor este întotdeauna foarte importantă, şi devine mai mult încă atunci când, din diferite motive, părinţii nu sunt în stare să asigure o adecvată prezenţă alături de fiii lor în vârsta creşterii.
Bunicii, cu „robusteţea lor de valori şi proiecte”, observa Pontiful, „sunt o comoară de care nu trebuie să privăm noile generaţii”. Şi Papa încurajează la a porni din nou de la bunici, de la cei vârstnici, pentru a răspunde crizei familiei:
• Să revină bunicii şi să fie prezenţă vie în familie, în Biserică şi în societate. În ceea ce priveşte familia, bunicii să continue să fie martori de unitate, de valori bazate pe fidelitatea unei iubiri unice ce generează credinţa şi bucuria de a trăi (Discurs din 5 aprilie 2008 către Plenara Consiliului Pontifical pentru Familie”.
duminică, 18 octombrie 2009
Conferinţa privind maladia SIDA în domeniul pediatric
Conferinţa privind maladia SIDA în domeniul pediatric
[2009-10-15]
15/10/2009 14.51.56
S-a deschis miercuri 15.10.2009, la Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce” din Roma, conferinţa cu privire la SIDA în rândul copiilor. Promovată de Caritas Internationalis şi de Ambasada Americană pe lângă Sfântul Scaun, conferinţa reuneşte – în cele trei zile de dezbateri – exponenţi ai Sfântului Scaun şi ai Naţiunilor Unite, personalităţi laice şi ecleziastice care activează în cadrul luptei împotriva HIV/SIDA şi reprezentanţi ai marilor companii farmaceutice.
A uni forţele pentru a pune capăt scandalului privind copiii victime ale maladiei HIV/SIDA. Acesta este puternicul mesaj lansat de Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce”. Conferinţa s-a deschis cu intervenţia mons. Jean-Marie Musivi Mpendawatu, subsecretar în cadrul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Operatorilor Sanitari, care a indicat principalele linii de orientare – în domeniul asistenţei şi al prevenirii – abordate de Biserică în lupta împotriva maladiei SIDA.
Mons. Mpendawatu a subliniat încă o dată că abstinenţa, castitatea şi fidelitatea conjugală sunt absolut necesare pentru a învinge pandemia. A evidenţiat, de asemenea, că organizaţiile catolice de caritate care activează în domeniul luptei împotriva acestei maladii nu trebuie să se alieze cu realităţi care trădează propria lor identitate. În plus, a amintit de apelul lui Benedict al XVI-lea în favoarea unui acces cât mai facil la medicamentele antiretrovirale.
În cadrul dezbaterilor a intervenit şi noul ambasador american pe lângă Sfântul Scaun, Miguel Díaz care dat asigurări privind eforturile administraţiei Obama în lupta contro SIDA.
Ambasadorul american l-a indicat pe Sfântul Damian de Veuster, apostolul leproşilor, care a fost canonizat duminica trecută, ca pe un exemplu extrem de actual pentru înfruntarea unei realităţi complexe precum cea a maladiei SIDA. El a subliniat de asemenea semnificativa coincidenţă dintre conferinţa despre SIDA şi Sinodul pentru Africa, continent care suferă mai mult decât oricare altul din cauza acestei pandemii.
În discursul ţinut de secretarul general al asociaţiei Caritas Internaţionalis, Lesley- Ann Knight s-a denunţat scandalul SIDA pediatric. În ţările în curs de dezvoltare, a continuat, lipsesc instrumentele pentru diagnosticarea mamelor şi medicamente adecvate pentru tratarea copiilor seropozitivi. Tocmai de aceea, a explicat, Caritas Internationalis a lansat o campanie pentru promovarea producţiei şi distribuirii medicamentelor, în special în zonele rurale.
Radio Vatican
Sursa: Dr. Gheorghe P. Budau
[2009-10-15]
15/10/2009 14.51.56
S-a deschis miercuri 15.10.2009, la Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce” din Roma, conferinţa cu privire la SIDA în rândul copiilor. Promovată de Caritas Internationalis şi de Ambasada Americană pe lângă Sfântul Scaun, conferinţa reuneşte – în cele trei zile de dezbateri – exponenţi ai Sfântului Scaun şi ai Naţiunilor Unite, personalităţi laice şi ecleziastice care activează în cadrul luptei împotriva HIV/SIDA şi reprezentanţi ai marilor companii farmaceutice.
A uni forţele pentru a pune capăt scandalului privind copiii victime ale maladiei HIV/SIDA. Acesta este puternicul mesaj lansat de Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce”. Conferinţa s-a deschis cu intervenţia mons. Jean-Marie Musivi Mpendawatu, subsecretar în cadrul Consiliului Pontifical pentru Pastorala Operatorilor Sanitari, care a indicat principalele linii de orientare – în domeniul asistenţei şi al prevenirii – abordate de Biserică în lupta împotriva maladiei SIDA.
Mons. Mpendawatu a subliniat încă o dată că abstinenţa, castitatea şi fidelitatea conjugală sunt absolut necesare pentru a învinge pandemia. A evidenţiat, de asemenea, că organizaţiile catolice de caritate care activează în domeniul luptei împotriva acestei maladii nu trebuie să se alieze cu realităţi care trădează propria lor identitate. În plus, a amintit de apelul lui Benedict al XVI-lea în favoarea unui acces cât mai facil la medicamentele antiretrovirale.
În cadrul dezbaterilor a intervenit şi noul ambasador american pe lângă Sfântul Scaun, Miguel Díaz care dat asigurări privind eforturile administraţiei Obama în lupta contro SIDA.
Ambasadorul american l-a indicat pe Sfântul Damian de Veuster, apostolul leproşilor, care a fost canonizat duminica trecută, ca pe un exemplu extrem de actual pentru înfruntarea unei realităţi complexe precum cea a maladiei SIDA. El a subliniat de asemenea semnificativa coincidenţă dintre conferinţa despre SIDA şi Sinodul pentru Africa, continent care suferă mai mult decât oricare altul din cauza acestei pandemii.
În discursul ţinut de secretarul general al asociaţiei Caritas Internaţionalis, Lesley- Ann Knight s-a denunţat scandalul SIDA pediatric. În ţările în curs de dezvoltare, a continuat, lipsesc instrumentele pentru diagnosticarea mamelor şi medicamente adecvate pentru tratarea copiilor seropozitivi. Tocmai de aceea, a explicat, Caritas Internationalis a lansat o campanie pentru promovarea producţiei şi distribuirii medicamentelor, în special în zonele rurale.
Radio Vatican
Sursa: Dr. Gheorghe P. Budau
sâmbătă, 17 octombrie 2009
Luca medicul iubit
Luca medicul iubit
[2009-10-17]
Dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este singurul care nu face parte din poporul israelit şi nu l-a văzut pe Domnul în timpul vieţii sale pământeşti. Era de fel din oraşul Antiohia şi aparţinea populaţiei de limbă greacă. Se pare că în tinereţe s-a pregătit să devină medic, deoarece Sfântul Apostol Pavel, în scrisoarea către Coloseni (4,14) îl numeşte 'Luca, medicul iubit'. Nu se ştie nimic despre data când a îmbrăţişat religia creştină, dar e posibil să fi făcut acest lucru în anul 42, când Pavel şi Barnaba au venit şi au predicat Evanghelia în Antiohia, sau câţiva ani mai târziu, după aşezarea în metropola Siriei a creştinilor fugiţi din Ierusalim, în urma uciderii cu pietre a Sfântului Ştefan.
Pe Sfântul Luca îl întâlnim pentru prima dată la Troas, alături de apostolul Pavel, pe care îl va urma în călătoriile sale misionare, rămânând alături de el atât în prima captivitate (Fapte 27,1-28) cât şi în ultimii doi ani de viaţă petrecuţi în închisoare la Roma (2Tim. 4,11). Despre restul vieţii sale nu mai aflăm nimic în cărţile Noului Testament. Într-o scriere din secolul II, Prologul antimarcionit al Evangheliei lui Luca, astfel este sintetizată viaţa lui: 'Luca, sirian din Antiohia, de profesiune medic, ucenic al Apostolilor, l-a urmat pe Paul până la depunerea mărturiei de credinţă prin martiriu. A slujit fără rezervă pe Domnul, nu şi-a luat soţie şi nu a avut copii. A murit la vârsta de 84 de ani, în provincia Beoţia, din Grecia, plin de Duhul Sfânt'.
De la Sfântul Luca ne-a rămas o istorisire a vieţii şi învăţăturilor Mântuitorului Isus, carte ce este primită de Biserică drept a treia Evanghelie, precum şi o scriere despre evenimentele petrecute după înălţarea la cer a Domnului, cu o referire mai amplă la convertirea şi activitatea Sfântului Pavel, scriere numită 'Faptele Apostolilor'. Amândouă cărţile sunt adresate lui Teofil, personaj de vază în comunitatea creştină, sau un nume simbolic, Teofil = iubitor de Dumnezeu, sub care se înţelege mulţimea credincioşilor. Pentru întocmirea acestor lucrări, Luca a cercetat şi confruntat tot ce se scrisese până atunci, precum şi eventualii martori oculari. 'Deoarece mulţi s-au apucat să întocmească o povestire a faptelor petrecute printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei ce dintru început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai Cuvântului, după ce le-am cercetat pe toate de la început cu de-amănuntul, m-am hotărât şi eu să le scriu pas cu pas, pentru tine, cinstite Teofile, ca să-ţi dai seama de temeinicia cuvintelor date ţie ca învăţătură' (Luca 1,1-4).
Mai mult decât ceilalţi evanghelişti, Luca ne prezintă pe larg fizionomia umană a Răscumpărătorului, bunătatea lui, delicateţea faţă de cei săraci şi părăsiţi, grija faţă de cei care se întorc de pe căile păcatului.
El este singurul care istoriseşte naşterea lui Ioan Botezătorul, vizita Mariei la verişoara ei Elisabeta, diferite fapte din timpul copilăriei lui Isus, fapt pentru care a fost numit biograful Maicii Domnului şi al copilăriei lui Isus. Există exegeţi care presupun o întâlnire personală între Sfântul Luca şi Preacurata Fecioară Maria, şi nu exclud posibilitatea ca ea însăşi să-i fi dictat imnul sublim ce l-a înălţat către Atotputernicul la întâlnirea cu mama lui Ioan Botezătorul. O tradiţie veche ne spune că Sfântul Luca a fixat şi prin culori, într-o icoană, trăsăturile feţei Maicii Domnului.
Sfântul Luca a reţinut câteva parabole şi cuvinte ale lui Isus, pe care ceilalţi evanghelişti nu le amintesc; astfel, singur Luca istoriseşte parabola drahmei pierdute, a fiului risipitor, a vameşului şi fariseului, a lui Lazăr cel sărac şi bogatul nemilostiv; tot numai el a reţinut cuvintele lui Isus despre femeia păcătoasă: 'I se iartă păcatele ei multe, pentru că mult a iubit' (Luca 7,47); de asemenea şi cuvintele adresate femeilor în drumul spre calvar: 'Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci pe voi înşivă şi pe copiii voştri...' (Luca 23,28); tot el singur ne relatează rugăciunea lui Isus pe Cruce: 'Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac' (Luca 23,35), precum şi promisiunea dată tâlharului: 'Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai' (Luca 23,43). Evanghelia după Sfântul Luca ne ajută să cunoaştem mai bine gingăşia omenească şi nesfârşita iubire divină a Răscumpărătorului lumii; pentru acest motiv, Dante îl numeşte pe Sfântul Luca 'istoricul îndurării lui Cristos
fiducus.blogspot.com
[2009-10-17]
Dintre cei patru evanghelişti, Sfântul Luca este singurul care nu face parte din poporul israelit şi nu l-a văzut pe Domnul în timpul vieţii sale pământeşti. Era de fel din oraşul Antiohia şi aparţinea populaţiei de limbă greacă. Se pare că în tinereţe s-a pregătit să devină medic, deoarece Sfântul Apostol Pavel, în scrisoarea către Coloseni (4,14) îl numeşte 'Luca, medicul iubit'. Nu se ştie nimic despre data când a îmbrăţişat religia creştină, dar e posibil să fi făcut acest lucru în anul 42, când Pavel şi Barnaba au venit şi au predicat Evanghelia în Antiohia, sau câţiva ani mai târziu, după aşezarea în metropola Siriei a creştinilor fugiţi din Ierusalim, în urma uciderii cu pietre a Sfântului Ştefan.
Pe Sfântul Luca îl întâlnim pentru prima dată la Troas, alături de apostolul Pavel, pe care îl va urma în călătoriile sale misionare, rămânând alături de el atât în prima captivitate (Fapte 27,1-28) cât şi în ultimii doi ani de viaţă petrecuţi în închisoare la Roma (2Tim. 4,11). Despre restul vieţii sale nu mai aflăm nimic în cărţile Noului Testament. Într-o scriere din secolul II, Prologul antimarcionit al Evangheliei lui Luca, astfel este sintetizată viaţa lui: 'Luca, sirian din Antiohia, de profesiune medic, ucenic al Apostolilor, l-a urmat pe Paul până la depunerea mărturiei de credinţă prin martiriu. A slujit fără rezervă pe Domnul, nu şi-a luat soţie şi nu a avut copii. A murit la vârsta de 84 de ani, în provincia Beoţia, din Grecia, plin de Duhul Sfânt'.
De la Sfântul Luca ne-a rămas o istorisire a vieţii şi învăţăturilor Mântuitorului Isus, carte ce este primită de Biserică drept a treia Evanghelie, precum şi o scriere despre evenimentele petrecute după înălţarea la cer a Domnului, cu o referire mai amplă la convertirea şi activitatea Sfântului Pavel, scriere numită 'Faptele Apostolilor'. Amândouă cărţile sunt adresate lui Teofil, personaj de vază în comunitatea creştină, sau un nume simbolic, Teofil = iubitor de Dumnezeu, sub care se înţelege mulţimea credincioşilor. Pentru întocmirea acestor lucrări, Luca a cercetat şi confruntat tot ce se scrisese până atunci, precum şi eventualii martori oculari. 'Deoarece mulţi s-au apucat să întocmească o povestire a faptelor petrecute printre noi, aşa cum ni le-au transmis cei ce dintru început au fost martori oculari şi au devenit slujitori ai Cuvântului, după ce le-am cercetat pe toate de la început cu de-amănuntul, m-am hotărât şi eu să le scriu pas cu pas, pentru tine, cinstite Teofile, ca să-ţi dai seama de temeinicia cuvintelor date ţie ca învăţătură' (Luca 1,1-4).
Mai mult decât ceilalţi evanghelişti, Luca ne prezintă pe larg fizionomia umană a Răscumpărătorului, bunătatea lui, delicateţea faţă de cei săraci şi părăsiţi, grija faţă de cei care se întorc de pe căile păcatului.
El este singurul care istoriseşte naşterea lui Ioan Botezătorul, vizita Mariei la verişoara ei Elisabeta, diferite fapte din timpul copilăriei lui Isus, fapt pentru care a fost numit biograful Maicii Domnului şi al copilăriei lui Isus. Există exegeţi care presupun o întâlnire personală între Sfântul Luca şi Preacurata Fecioară Maria, şi nu exclud posibilitatea ca ea însăşi să-i fi dictat imnul sublim ce l-a înălţat către Atotputernicul la întâlnirea cu mama lui Ioan Botezătorul. O tradiţie veche ne spune că Sfântul Luca a fixat şi prin culori, într-o icoană, trăsăturile feţei Maicii Domnului.
Sfântul Luca a reţinut câteva parabole şi cuvinte ale lui Isus, pe care ceilalţi evanghelişti nu le amintesc; astfel, singur Luca istoriseşte parabola drahmei pierdute, a fiului risipitor, a vameşului şi fariseului, a lui Lazăr cel sărac şi bogatul nemilostiv; tot numai el a reţinut cuvintele lui Isus despre femeia păcătoasă: 'I se iartă păcatele ei multe, pentru că mult a iubit' (Luca 7,47); de asemenea şi cuvintele adresate femeilor în drumul spre calvar: 'Fiice ale Ierusalimului, nu mă plângeţi pe mine, ci pe voi înşivă şi pe copiii voştri...' (Luca 23,28); tot el singur ne relatează rugăciunea lui Isus pe Cruce: 'Tată, iartă-i, căci nu ştiu ce fac' (Luca 23,35), precum şi promisiunea dată tâlharului: 'Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu mine în rai' (Luca 23,43). Evanghelia după Sfântul Luca ne ajută să cunoaştem mai bine gingăşia omenească şi nesfârşita iubire divină a Răscumpărătorului lumii; pentru acest motiv, Dante îl numeşte pe Sfântul Luca 'istoricul îndurării lui Cristos
fiducus.blogspot.com
Protejarea drepturilor copilului
Statul de drept trebuie să servească ca fundament al unei societăţi mai juste. Astfel a subliniat joi (15 octombrie 2009) arhiepiscopul Celestino Migliore în cadrul celei de-a şasea comisii, în contextul Adunării Generale a Naţiunilor Unite. Tot joi, observatorul permanent al Sfântului Scaun pe lângă ONU, la New York, a intervenit în legătură cu promovarea şi protejarea drepturilor copilului.
Nu trebuie uitat niciodată – a spus – că în spatele unei legi drepte stă întotdeauna o valoare, altfel chiar şi dreptul ar putea deveni un instrument de opresiune. Astfel a subliniat mons. Celestino Migliore în discursul ţinut la Palatul de Sticlă, în cadrul căruia a afirmat încă o dată necesitatea unei reforme a ONU.
Observatorul vatican a intervenit şi asupra protejării drepturilor copilului , îndemnând guvernele care au adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului să o aplice în mod concret şi eficient. Prelatul a denunţat faptul că în ultimul deceniu mai mult de două milioane de copii au fost ucişi în timpul conflictelor armate, în vreme ce şase milioane de copii au rămas cu dizabilităţi, iar 300 de mii au fost recrutaţi pentru a deveni copii-soldat. A amintit de asemenea de copiii victime ale analfabetismului, ale foamei şi violenţei; victime ale maladiei SIDA, fără a uita de copiii cărora le este negat dreptul la viaţă. Prelatul a subliniat rolul familiei în protejarea drepturilor copilului, amintind că Sfântul Scaun îşi reafirmă preocuparea pentru binele tuturor copiilor şi a familiilor lor, continuând să ceară Statelor să facă acelaşi lucru, amintind că copiii merită să crească într-un mediu care să le protejeze demnitatea.
Nu trebuie uitat niciodată – a spus – că în spatele unei legi drepte stă întotdeauna o valoare, altfel chiar şi dreptul ar putea deveni un instrument de opresiune. Astfel a subliniat mons. Celestino Migliore în discursul ţinut la Palatul de Sticlă, în cadrul căruia a afirmat încă o dată necesitatea unei reforme a ONU.
Observatorul vatican a intervenit şi asupra protejării drepturilor copilului , îndemnând guvernele care au adoptat Convenţia cu privire la drepturile copilului să o aplice în mod concret şi eficient. Prelatul a denunţat faptul că în ultimul deceniu mai mult de două milioane de copii au fost ucişi în timpul conflictelor armate, în vreme ce şase milioane de copii au rămas cu dizabilităţi, iar 300 de mii au fost recrutaţi pentru a deveni copii-soldat. A amintit de asemenea de copiii victime ale analfabetismului, ale foamei şi violenţei; victime ale maladiei SIDA, fără a uita de copiii cărora le este negat dreptul la viaţă. Prelatul a subliniat rolul familiei în protejarea drepturilor copilului, amintind că Sfântul Scaun îşi reafirmă preocuparea pentru binele tuturor copiilor şi a familiilor lor, continuând să ceară Statelor să facă acelaşi lucru, amintind că copiii merită să crească într-un mediu care să le protejeze demnitatea.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)